vineri, 16 decembrie 2011

Finaluri fericite

În ultimele zile nu am avut timp de blog, am avut un stres cu mediile.
Am observat că finalurile fericite sunt mereu pe primul loc, în cărţi, în filme, şi mă tot întreb de ce. Eu consider că finalurile abigue sau chiar cele triste sunt acele finaluri care îţi pun mintea în mişcare şi care te fac să plângi sau să râzi, sunt acele momente care pot să clasifice o carte ca fiind superbă sau dezastruasă, acelaşi lucru poate fi spus şi despre filme, deşi nu cred că se prea fac filme cu finaluri triste pentru că publicul de astăzi nu prezintă imaginaţie, dacă se poate să primească totul pe tavă ar fi perfect.
Astăzi ascultam o melodie de la RBD, cât mi-a plăcut trupa, eram un fan super înfocat, asta eram acum hm... trei, patru, poate chiar cinci ani. Ideea e că fiecare final, fericit sau nu, a reprezentat un motiv de tristeţe, aşa că de ce aş avea nevoie de finaluri fericite? Eu vreau începuturi glorioase şi conţinuturi extraordinare, finalul e mai puţin important pentru că oricum o luăm încheierea e mereu tristă prin felul ei de a fi.
Nu există cu adevărat sfârşituri, ele sunt de fapt un nou început.

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes