duminică, 26 august 2012

Campanie de publicare Vestige: Vestige Book Tour

Hei! Dacă aţi ajuns până aici sunteţi tari. Eu v-am pregătit o mică poveste, o continuare a cărţii Vetige, aşa cum mi-o imaginez eu. Este un Fan Fiction, adică o creaţie realizată de un fan, cred că vă este cunoscut termenul. Este doar o jumătate sau chiar mai puţin din materialul complet, pentru că am zis să nu vă chinui prea tare. Eu sper să vă placă. Pe lângă Fan Fic mai este şi un material video care vă va ajuta să înţelegeţi ce se întâmplă în Fic, ei măcar puţin, e ca un fel de Trailer, dar nu e un Trailer pentru că are ceva mai multe detalii. Eu vă urez spor la citit şi la vizionat.

P.S. Ştiţi deja că trebuie să aflaţi următorul blog nu? Ei dacă citiţi cu atenţie Ficul şi urmăriţi materialul video o să aflaţi! Baftă! Şi dacă găsiţi greşeli de tastare sau ceva, scuze, la ora 12 am terminat aseară materialele.

Pentru a primi punctele trebuie să vă exprimaţi părerea într-un comentariu despre Fic şi Video şi să răspundeţi la întrebarea: Unde a dus-o Daniel pe Clarke? (Nu răspundeţi, nu primiţi puncte! Răspunsul îl aflaţi doar dacă vizionaţi materialul video şi citiţi ficul.)




Aripi de cenuşă


Simţeam plămânii cum îmi ard, iar inima îmi bubuia în piept. Cunoşteam locul, foarte bine. Mirosul de sulf. Arsura ce mi se întindea pe braţe. Ochii îmi curgeau. Am auzit glasul lui. De cât timp mă aflam în Washington nu am mai putut să scap. Era acelaşi vis în fiecare noapte... sau nu era doar un vis, în fiecare dimineaţă mă trezeam cu ochii înlăcrimaţi, iar gâtul mă ustura de parcă aş f înghiţit chibrituri aprinse. 
- Clarke! Mă bucur să te revăd.
Eram deja obişnuită cu vocea lui ironică şi înfăţişarea demonică pe care o afişa odată ce se afla pe teritoriul său. N-am să uit prima oară când l-am văzut lipsindu-se de sacoul său călcat la dungă, a fost în noaptea următoare după ce m-a luat din LaGrange, m-am trezit ţipând. Avea ochii pierduţi în orbite, membrele sfrijerite, dinţii îi erau complet descoperiţi, buzele erau absente, iar printre ei curgea un lichid galben, respingător, pe oase avea întinsă carnea arsă, n-avea piele, corpul lui emana miros de sulf, iar pe cap avea două urechi ascuţite şi în caz de nu era suficient avea şi coadă. Mi s-a întors stomacul pe dos.
- Eşti tăcută în seara aceasta.
- Sunt plictisită, am răspuns. Nu ţi-a ajuns cât m-ai secat?
- Eşti ca o mină proaspăt descoperită, plină de ură care îmi îmbată simţurile. Am închis ochii şi am aşteptat ca totul să se termine, să mă trezesc în patul prea moale din camera întunecată, unde dormeam de când ajunsesem în oraş.


Clarke se trezi brusc, ochii îi erau înlăcrimaţi, iar ea era prinsă printre cearceafuri. Strângea în pumni pilota şi înspiră adânc aer în piept, mirosul de detergenţi îi inundă nările, ştergând din sulful ce-i pătrunse până în plămâni. Se ridică din pat şi trase draperiile. Abia se lumina de ziuă. Privi ceasul de pe noptieră şi observă că era ora şapte, încă câteva minute şi camera ei urma să fie invadată de o mulţime de stilişti care trebuiau să-i aleagă ţinuta pentru acea zi. De când plecase – fusese obligată – din orăşelul ei şi-l lăsase pe Micah în urmă, după o ceartă prostească – nu chiar ceartă, ea nu a prea ascultat ce avea el de spus, aşa că nu s-ar putea numi ceartă – tatăl ei vitreg Daniel Grimshaw şi mama ei, Lilith – care o abandonase pe ea şi tatăl ei când ea avea paisprezece ani – au trasformat-o în păpuşa lor, degeaba încerca să se opună, termina făcând ceea ce voiau ei, nu ştia de ce sau cum, dar niciodată lucrurile nu ieşeau după dorinţa ei.
Uşa camerei se deschisă, iar Lilith intră elegantă, oferindu-şi o importanţă precum Prima Doamnă, şi dădu dezaprobator din cap.
- Ar fi trebuit să fii gata deja, scumpo. În câteva minute vor veni stiliştii, ştii ce zi este astăzi.
Cum ar fi putut să uite? De când era acolo, Lilith şi Daniel nu făceau altceva decât să-i vorbească despre Ziua Cea Mare! După ce jumătate din populaţia globului a dispărut, s-a început etichetarea populaţiei, după spusele lui Daniel, etichetarea avea să-i ajute să ţină evidenţa populaţiei şi să le asigure traiul, dar Clarke avea un sentiment neplăcut în legătură cu acest procest şi se împotrivise din prima clipă. Ziua Cea Mare era pentru ei ziua când Clarke avea să fie etichetată.
- Dragă, te simţi bine? Pari albă.
- N-am nimic. Dacă nu pui la socoteală că mă îndrept spre o moarte sigură..., adăugă Clarke în mintea ei.
Cody intră în cameră şi o adiere rece străbătu camera. Băiatul îi zâmbi lui Lilith şi se apropie de Clarke, apucând-o de talie şi lipid-o de el. El venise în Washington odată cu ea şi de atunci juca teatru de nu se mai putea. Daniel afirma sus şi tae că adolescentul era o „achiziţie” minunată, era un cavaler din toate punctele de vedere, cel puţin aşa se comporta când erau şi alţi oameni prin jur, când era doar Clarke lucrurile se schimbau.
- Zi mare pentru tine Clarke, spuse el zâmbind. Dacă nu l-ar fi cunoscut, zâmbetul lui ar fi muiat-o, avea un aer fermecător şi aveai senzaţia că te-ar proteja indiferent de situaţie, dar nu era chiar aşa.
În câteva ore fata se privi în oglindă şi găsi o persoană complet străină uitându-se la ea. Machiajul, rochia în stilul anilor ’50, pantofii negrii cu toc şi părul lăsat pe spate nu erau deloc specifice ei. Inspiră adânc aer în piept şi păşi pe holul lung ce ducea spre curtea din spate, unde avea să se desfăşoae totul. Mai avea timp să fugă, putea să se opună, dar ştia că nu avea nicio şansă de reuşită.
Aparatul era aşezat în centru, pe o scenă, unde se aflau Daniel şi Lilith vorbind de zor. Cody stătea chiar în primul rând cu zâmbetul său maliţios întins pe tot chipul. Clarke simţi o durere de cap puternică, iar pământul părea să se învârtă. Simţi o mână cum o apucă de braţ şi ochii îi fugiră până ce întâlni un chip cunoscut.
- Părinte Thomas, ce faceţi aici? întrebă fata în şoaptă, simţind cum sângele i se urcă la cap. Mintea ei începea deja să creeze tot felul de scenarii, iar apoi o idee îi trecu brusc prin faţa ochilor: Micah era cu el? Dacă Grimshaw îl vedea lucrurile aveau să fie rele.
- Linişteşte-te, totul va fi bine.
Daniel o strigă să vin pe scenă lângă el şi ea se supuse, temându-se că părintele Thomas şi Micah ar putea fi descoperiţi. Numai numele lui îi făcea inima să bubuie, parcă vrând să-i iasă din piept. Pe scenă nu simţea nimic altceva decât euforia gândului că Micah era acolo, că avea să facă ceva pentru ea. Cineva îi apucă braţul şi îl ridică în aer, iar voci începură să zumzăie în jurul lor, apoi rapid simţi o căldură invadându-i tot corpul, iar o flacără îi ardea zona unde ar trebui să simtă doar o înţepăturând când codul avea să apară. Clarke voia să ţipe, arsura devenea insuportabilă, dar realiză cu stupoare că sunetele refuzau să iasă. Corpul începea să-i fie mai greu, picioarele nu-l mai puteau susţine.
- Priviţi semnul! strigă vocea lui Daniel lângă urechea ei şi atunci se auzi un ţipăt, iar Clarke renunţă să mai fie atentă la ce se întâmpla în jurul ei.

Va urma...

14 comentarii:

Antonia Calina spunea...

Daniel a dus-o pe Clarke in Washington.

Larisa spunea...

Videoul e privat

Cristina Moroti spunea...

E fain ficul, dar video-ul nu pot sa-l vad. Spune ca e privat. Cred ca o duce la Amina

Larisa spunea...

Ficul e bine scris, imi place cum narezi si cum descrii...
A dus-o pe scena? Daca am putea vedea videoul poate am raspunde mai precis

Claudia spunea...

Daniel a dus-o pe Clarke în Washington.

Cristina Moroti spunea...

Cred ca o duce in Washington.

Stephany spunea...

Daniel a dus-o pe Clarke in Whashington pentru a o eticheta dar si pentru a o indeparta de Micah . Tomas se arata la ceremonie , dar dupa ce este etichetata , ceva pare ca nu merge tocmai bine .

Trebuie sa recunosc ca mi-a dat ceva batai de cap , si a trebuit sa citesc de 2 ori ,dar raspunsul era chiar simplu :)

Cristinna spunea...

Hmm... video-ul nu imi merge... dar cred ca pe scena .

Cristinna spunea...

Ohh...am uitat de fic. A fost wow. Chiar as vrea sa citesc continuarea.
Si despre video...nu mi-a mers;\

cuddleweather spunea...

Wow... Daca cartea e asemanatoare fic-ului tau chiar vreau sa o citesc ! Felicitari.. Ai talent !
Raspunsul la intrebare: Daniel o duce pe Clarke in Washington.

cuddleweather spunea...

Wow... Daca cartea e asemanatoare fic-ului tau chiar vreau sa o citesc ! Felicitari.. Ai talent !
Raspunsul la intrebare: Daniel o duce pe Clarke in Washington.

SSg spunea...

Washington:)

Ştefana Alexandra spunea...

Îmi pare rău că nu aţi putut viziona Materialul Video, oricum răspunsul se găsea în fic şi indiciul din fic era suficient ca să ajungeţi la următorul blog.

Deb Hanrahan spunea...

Oh Alexandra,
You are amazing. The picture and video are wonderful. I absolutely love your fan fiction! You are a talented writer. If you write more please let me know. I would like to read it.
Deb

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes