sâmbătă, 18 august 2012

Provocarea nr. 11


  • Alege un scurt fragment care ți-a plăcut dintr-o carte și rescrie-l din perspectiva altui personaj. În postare să transcrii și fragmentul original.
―Katniss! Katniss! 
―Rue! 
Îi răspund, ca să ştie că sunt aproape. Pentru că ei să ştie că sunt aproape şi cu speranţă că fata care i-a atacat cu un cuib de viespoi-copoi şi care a obţinut ununsprezece pentru ei încă inexplicabil va izbuti să le abată atenţia de la Rue. 
―Rue! Vin!
Când dau buzna în luminiş, ea e căzută la pământ, neajutorată, încâlcită într-o plasă. Abia are timp să-şi întindă către mine mâna scoasă printr-un ochi şi să-mi rostească numele, înainte ca suliţa să-i pătrundă în trup.
Este fragmentul când moare Rue, din Jocurile Foamei Volumul 1. Eu îl voi rescrie din perspectiva lui Rue.

- Katniss! Katniss! am strigat, încercând să ies din plasa ce mă ţinea prizonieră. Simţeam pulsul zbătându-se în vene, iar inima îmi bătea cu atâta putere, de-o puteam simţi smulgându-mi fiecare suflare. Chinul era groaznic, cu cât mă zbăteam mai tare frânghia capcanei mă înconjura mai tare. Şi atunci am auzit:
- Rue!
"- Katniss!" a strigat ceva din interiorul minţii mele. Eram salvată, ea era acolo, era acolo pentru mine, venea după mine!
- Rue! Vin!
Strigătul ei se auzea de departe, iar eu simţeam că mai am o şansă. Katniss îmi aducea aminte de mama, mama care mă proteja... Am văzut-o intrând în luminiş şi am vrut să îmi prindă mâna, să mă întind spre ea şi să-i simt căldura  fulgerându-mi prin piele, dar ceva mi-a pătruns prin trup. Am văzut sângele scurgându-mi-se pe haine şi am ştiut cum avea să se termine, doream doar ca ea să câştige, căci ea mai avea o şansă.

Şi cam asta a fost. Nu pot să spun că mi-a ieşit ceva foarte frumos, dar măcar sper că am reuşit să transmit senzaţia pe care am avut-o eu când am citit fragmentul. Cred că a fost unul din cele mai triste momente din carte.

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes