sâmbătă, 15 decembrie 2012

Recenzie (17): Anna Karenina


Anna Karenina

(2012)

Regia: Joe Wright



Ecranizare după celebrul roman cu acelaşi nume scris de Lev Tolstoi, Anna Karenina prezintă puterea de a iubi în înalta societate a Rusiei imperiale.
După ce primeşte o scrisoare de la fratele său, Stepan Oblonsky, în care acesta îi cere ajutorul pentru a-şi îndrepta căsnicia, Anna pleacă la Moscova. Anna era căsătorită şu avea un băieţel cu Alexei Karenin. Absolut toate probelemele ei încep odată ce a pus piciorul în tren. Prima persoană pe care o întâlneşte este contesa Vronskaya, a cărei fiu este ofiţer de cavalerie. Imediat cum pune piciorul în gara din Moscova, Anna cunoaşte destinul ce va urma să-l îmbrăţişeze.
Odată de Anna îi este prezentată tânărului ofiţer Vronsky, o dragoste nebună, pasională se naşte între cei doi. Deşi căsătorită, Anna răspunde la avansurile tânărului, iar când încearcă să se îndepărteze de el observă că este mult prea târziu.
Într-un alt plan este prezentat Levin, un prieten de-al lui Oblonsky, alături de Kitty, care în primă instanţă îl refuză pe Levin din cauza incertitudinii. Mai târziu, când acesta se reîntoarce în Moscova, Kitty realizează că anterior se înşelase şi acceptă să se căsătorească cu acesta. Iubirea dintre cei doi este cu totul diferită de cea dintre Anna Karenina şi Alexei Vronsky. Levin şi Kitty au o dragoste înfloritoare, echilibrată şi plină de raţiune.
Cele două planuri sunt împărţite între realitate şi iluzoriu. Anna cu lumea sa ireală şi Levin, strâns legat de existenţa efectivă, singurul care a ieşit din cadrul teatral şi s-a regăsit în realitate.
Spre deosebire de alte filme realizate după cărţi, Anna Karenina îţi lasă o senzaţie asemănătoare cu cea pe care o ai după ce citeşti o carte. Sunt atinse absolut toate punctele importante şi sunt redate motivele specifice.
Filmul este creat să pară o piesă de teatru, fiecare cadru a fost filmat cu minuţiozitate şi transmite exact ceea ce trebuie. Momentele în care dragostea îşi face loc între Vronsky şi Anna sunt intense şi extrem de bine realizate, filmul transmite cu multă precizie ceea ce simt ei, cum este afectată realitatea celor doi.
Am fost plăcut impresionată de modul în care au fost transpuse scenele de maximă importanţă, nu a fost nici măcar un moment în care să nu simt vibraţia sentimentelor.
Actorii care au interpretat persoanjele de maximă importanţă au fost: Keira Knightley în rolul Annei Karenina, Aaron Taylor-Johnson ca Alexei Vronsky, Domhnall Gleeson l-a interpretat pe Levin, Jude Law a fost Karenin şi Kitty a fost interpretată de Alicia Vikander. Se pare că actorii au fost foarte bine aleşi, deoarece modul în care au interpretat personajele a conferit filmului autenticitate. Un actor bun este atunci când poţi să vezi în ochii lui sentimentele personajului, ceea ce s-a văzut foarte bine în fiecare scenă filmată. Keira şi Aaron au avut talentul necesar şi au reuşit să însufleţească personajele lui Tolstoi. Chimia dintre ei a fost perfectă, cei doi păreau chiar înnebuniţi unul după celălalt.
Anna Karenina este cu adevărat un film care trebuie urmărit, indiferent dacă aţi citit sau nu cartea.

Nota: 10+
Titlul original: Anna Karenina
Anul apariţiei: 2012
Regia: Joe Wright
Recenzie: Ştefana Alexandra

3 comentarii:

A. spunea...

Am de gand sa merg si eu sa-l vad, mai ales ca joaca Keira in rolul principal. Cred ca e minunat! :)

Rose ღ spunea...

Hmm, nu ştiu, niciodată nu m-au atras filmele de dragoste. Tot timpul încep să plâng :3
Şi-mi place mult noul aspect al blogului, dar îmi e un pic dor de cel vechi :)

Ştefana Alexandra spunea...

Filmul e genial, merită văzut :D
Rose mă bucur că-ţi place noul aspect:D L-am pus pentru perioada de iarnă, am zis că merită şi el sărăcuţul haine noi pentru iarnă;))

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes