sâmbătă, 29 decembrie 2012

Recenzie (18): Verde de Smarald de Kerstin Gier


Verde de smarald

Culorile dragostei #3

De Kerstin Gier


După ce Gwen află că e Rubinul şi îi ia locul verişoarei sale, Charlotte, viaţa ei se schimbă complet. Nu doar că trebuie să călătorească în timp spre locuri a căror istorie nu au interesat-o niciodată, dar trebuie să o facă alături de Gideon, băiatul care odată îi făcea inima să tresalte. Fata ajunge la concluzia că mama ei avea dreptate, nimeni nu e de încredere.
Gwendolyn descoperă că trecutul poate fi înşelător, deşi el ar trebui să fie cel mai sigur. Persoanele pe care le crezi mai de încredere sunt cele care te trădează, iar nemurirea este cheia tuturor răspunsurilor. Rubin dezvăluie noi puteri pe care nimeni nu le credea posibile.
De la dansat menuet la înfruntări periculoase, Gideon şi Gwen trebuie să lase în umbră semntimentele lor şi să se ajute pentru a supravieţui în avalanşa trădărilor. Lucy şi Paul devin două personaje cheie în dezlegarea întregului mister. În sfărşit cei doi vor dezvălui motivul fugii lor în trecut. A meritat oare acest lucru sacrificiul pe care cei doi au trebui să-l facă şi care are consecinţe dezastruase? Cel de-al treilea volum din trilogia Culorile dragostei, prezintă finalul tumultuos al lui Gwendolyn. Toate alegerile ei îi prezic un viitor pe care nu se ştie dacă cineva şi l-ar dori cu adevărat.
— Gwendolyn! Oh, Doamne! Gwenny! Te rog, nu!
Apăsă cu palma locul de sub pieptul meu unde spada făcuse o gaură minusculă în rochie.
***
Alunecă pe lângă uşă cu încetinitorul, lăsând o urmă lată de sânge. În cele din urmă se opri pe podea, contorsionat într-un mod bizar.
— Gideon! Nu!
Călătoriile în timp devin tot mai dese, iar personajele din trecut sunt conturate în aşa mod încât, ajungi să crezi că trecutul e de fapt prezent. Momente din volumele anterioare care erau în ceaţă sunt clarificate. Acest volum aduce un final neaşteptat, precum şi multe adevăruri interesante.
În volumele precedente relaţiile şi legăturile dintre personajele din trecut şi cele din prezent nu erau chiar clare, dar în acest ultim volum totul e clar. Ba, chiar mai mult, aduce câteva lămuriri suplimentare, iar în capitolul final sunt revelate câteva elemente de detaliu care surprind.
Cartea este scrisă în aşa măsură că nu realizezi că mai e puţin şi se termină. După ce citeşti ultima pagină te aştepţi să mai fie ceva, să mai fie o continuare. Trilogia este ca un ciclu. Ultimul volum aduce începutul primului şi totul se continuă logic. Conexiunile dintre perioade sunt realizate minuţios şi ajungi să crezi că e real tot ce se povesteşte.
Kerstin Gier crează totul în aşa manieră să te introducă în poveste. Momentele în cele trei volume nu sunt cronologic, dar la final dacă e să faci conexiunile observi că totul se leagă şi nu s-a omis niciun moment important.


Nota: 10
Titlul original: Smaragdgrün
Autor: Kerstin Gier
Editura: Litera
Recenzie: Ştefana Alexandra

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes