marți, 31 decembrie 2013

Cărţi la final de an (bilanţul 2013)

Anul acesta am citit cu 4 cărţi mai puţin ca anul trecut. Totuşi asta nu mă opreşte să fac un bilanţ la final de
an. Nici nu ştiam că unele cărţi le-am citit anul acesta, noroc cu Goodreads m-a ajutat să ţin socoteala.

  1. Fifty Shades Darker by E L James
  2. Fifty Shades Freed by E L James
  3. Obsidian by Jennifer L Armentrout
  4. Onyx by Jennifer L Armentrout
  5. Opal by Jennifer L Armentrout
  6. Shadows by Jennifer L Armentrout
  7. Sut Out by Kody Keplinger
  8. Divergent by Veronica Roth
  9. Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald
  10. Love Lines by Diana Nixon
  11. Silence by Becca Fitzpatrick
  12. Song of the Wind by Diana Nixon
  13. Creatura by Nely Cab
  14. From Scratch by Diana Nixon
  15. Sweet Evil by Wendy Higgins
  16. Pretty Amy by Lisa Burstein
  17. Vrăjitor şi Vrăjitoare de James Patterson
  18. Half-Blood by Jennifer L Armentrout
  19. Chemarea îngerului de Guillaume Musso
  20. P.S Te Iubesc de Cecelia Ahern
  21. Firefly by Belle Whittington
  22. Fata de Hârtie de Guillaume Musso
  23. Magazinul de sinucideri de Jean Teule
  24. Vei fi acolo de Guillaume Musso
  25. Easy by Tammara Webber
  26. Dead as a Doornail by Charlaine Harris
  27. Definitely Dead by Charlaine Harris
  28. All Together Dead by Charlaine Harris
  29. From Dead to Worse by Charlaine Harris
  30. Dead and Gone by Charlaine Harris
  31. Dead in the Family by Charlaine Harris
  32. Spirit Bound by Richelle Mead
  33. If I Stay by Gayle Forman
  34. Where She Went by Gayle Forman
  35. Tara Duncan şi Fantoma Alteilumi  de Sophie Audoin-Mamikonian
  36. The Edge of the Darkness by Melissa Andrea
  37. Suflete Pereche de Cecelia Ahern
  38. Diamond Sky by Diana Nixon
  39. White Chalk by Pavarti K Tyler
  40. Last Sacrifice by Richelle Mead
  41. Chimie perfectă de Simone Elkeles
  42. The Lying game de Sara Shepard
  43. Never Have I Ever de Sara Shepard
  44. The Prince by Kiera Cass
  45. Two truths and a lie by Sara Shepard
  46. Knightfall by R Jackson-Lawrence
  47. The Selection by Keira Cass
  48. The Emblazoned Red by Dawn McCullough-White
  49. Hate at first sight by Diana Nixon
  50. Sweet Peril by Wendy Higgins
  51. Legături Bolnăvicioase de Cecilia Ştefănescu
  52. The Grace in Darkness by Melissa Andrea
  53. The Sea of Tranquility by Katja Millay
  54. The Elite by Kiera Cass
  55. Sub Aceiaşi Stea de John Green
  56. Wait for you by J Lynn

Primele 100 de cuvinte #19

Cum momentan nu citesc nimic, dar abia am terminat ceva, am de gând să pun un fragment din cartea respectivă. Ce am citit eu aseară a fost Wait for You de J Lynn.




Chapter 1
There were two things in life that scared the ever-loving crap out of me. Waking up in the middle of the night and discovering a ghost with its transparent face shoved in mine was one of them. Not likely to occur, but still pretty damn freaky to think about. The second thing was walking into a crowded classroom late. I absolutely loathed being late.
I hated for people to turn and stare, which they always did when you entered a classroom a minute after class started. That was why I had obsessively plotted the distance between my apartment

Melodia lunii #31: Epic Rock - Invincible

Luna aceasta dacă e tot final de an am zis să aleg o melodie dintr-un serial care mie îmi place foarte tare: Reign. Melodia e pentru episodul care va apărea după vacanţă şi îmi place enorm. De când am auzit-o în promo o ascult în continuu şi îmi place la nebunie.
Nu am ce să spun despre cine cântă melodia sau alte date pentru că am căutat şi nu am găsit nimic, aşa că tot ce pot să fac e să pun melodia, fără vreun videoclip oficial. Şii să vă spun că ar rebui să vă uitaţi la Reign dacă încă nu o faceţi.


luni, 30 decembrie 2013

Impresii de vacanţă #7


Luna aceasta am fost incredibil de inactivă, atât pe blog cât şi în ceea ce priveşte cititul cărţilor sau uitatul la seriale, cam orice îmi place mie plăcere în general. Pur şi simplu nu am avut starea necesară. După teze am fost puţin indispusă, apoi au intervenit alte lucruri. Am avut concert pe 17 şi înainte au tot fost repetiţii care m-au ţinut în priză şi plecată mai toată ziua, apoi am mers la colindat şi din nou ajungeam târziu. Şii imediat sărbătorile cu petreceri şi oameni mulţi. 
Am avut un an destul de plin şi nu regret nimic, chiar dacă n-am avut atât de mult timp pentru citit şi nu am realizat tot ce mi-aş fi dorit, măcar a fost un an fericit. Mâine e sfârşitul anului şi am planuri aşa că nu o să pot sta pe calculator aşa cum nu am stat nici zilele astea, aşa că o să am nişte posturi programate ca o recapitulare a anului, cât am citit ce am citit şi ce am văzut.
Aşa că eu vă urez un 2014 fericit şi plin de bucurie şi sper că 2013 a fost un an măcar la fel de bun ca al meu.

marți, 24 decembrie 2013

Recenzie (62): The Selection (The Selection #1) by Kiera Cass


Gen: Romance, Distopie, YA
Data Publicării: 24 aprilie 2012
Pagini: 326
Autor: Kiera Cass
Publicată de: Harper Teen
Recenzie: Ştefana Alexandra

35 de fete. 1 coroană. O ocazie unică în viaţă. Dacă tu ai avea de ales între a intra în competiţie cu 34 alte persoane pentru a câştiga o coroană şi a rămâne acasă, unde viaţa nu e nici pe departe atât de bună, ce ai alege? În Illea există 8 clase sociale, iar cu cât numărul creşte cu atât condiţia materială scade. Fiecare clasă socială are o ocupaţie, de la a fi regi şi regine până la a fi servitori.
Într-o lume distrusă războaie şi dominată de tirani, 35 de fete se luptă pentru un bărbat care poate să le îndeplinească toate visele: fie ele vise de dragoste sau de putere.
The Selection este un roman a cărui acţiune se petrece într-o lume distopică, mult după căderea Americii şi supremaţia Chinei şi a Rusiei. Romanul o urmăreşte pe America Singer, o tânără în vârstă de 17 ani care se înscrie în „marea cursă pentru prinţ şi coroană” împinsă de familie şi prieteni. Numărul clasei sociale de care aparţine America este 5, de asemenea este şi cea mai joasă clasă socială care a intrat în selecţie. Ea este nevoită să se adapteze unei vieţi total noi care nu este deloc pe placul ei. Întrebarea vine odată cu fiecare răzvrătire a tinerei roşcate: va reuşi să rămână în competiţie sau va fi eliminată?
Selecţia este una riguroasă, sunt camere de supraveghere peste tot, iar atacul rebelilor parcă este mai puternic ca niciodată. Dacă nici măcar în castel nu mai eşti în siguranţă, atunci unde?
America Singer este personajul principal şi personajul narator al cărţii. Ea este prinsă între Maxon, prinţul moştenitor, şi Aspen, băiatul cu care a fost timp de doi ani. Şi dacă încă nu v-aţi dat seama ocupaţia ei este cea de cântăreaţă. Cei care aparţin de clasa socială numărul cinci sunt artişti, cei care întreţin atmosfera pentru cei mai bogaţi aş spune eu. The Selection este o carte în genul show-urilor TV în care un tip/tipă îşi caută partener şi are de ales dintre x, y şi z. Mi se pare mai puţin violent, deşi sunt câteva personaje care ajung să se pălmuiască zdravăn, dar ideea rămâne. Un lucru carepersonal l-am găsit interesant la carte şi m-a făcut să o citesc cu mai mult interes a fost căderea Americii şi cum s-a ajuns să existe un rege dece există claseele sociale şi de ce au ajuns fiecare unde sunt.
Naraţiunea este destul de bună, reuşeşte să te ţină în priză permanent şi oarecum amuzat de situaţie. Fetele sunt cât mai diferite şi mai deosebite, fiecare urmăreşte ceva: fie coroana, fie prinţul, fie celebritatea, fie pe toate. Un personaj interesant mi se pare Amberly Schreave, regina şi mama lui Maxon evident. Ea nu e un personaj foarte constant, apare episodic aş putea spune, dar de fiecare dată oferă impresia că există ceva mai mult de spus sau de făcut. Cred că va fi unul din personajele cheie pentru întreaga trilogie.
Atacurile constante ale rebelilor sunt cele care încep să te fac să te întrebi: „De ce?”. E modul în care se desfăşoară fiecare atac care e interesant şi intrigant deopotrivă. Am stat puâin să mă întreb de ce atacă ei, până a fost un mci indiciu în care şi am adunat doi cu doi şi mi-am dat seama ce ar putea ei dori.
Cel mai interesant aspect la palat sunt rochiile care trebuie să le poarte fetele, te transportă cu multe secole înainte. Deşi în vremea lor în afara palatului nu se poartă rochii de genul, în castel da, totul pare împietrict cu secole în urmă, deşi după zidurile castelului femeile poartă panataloni.
Cartea mi-a plăcut destul de mult, e unul din acele romane pe care le citeşti pe nerăsuflate, iar apoi realizezi că nu are ceva foarte special, doar că stilul te face să rămâi lipit de ea.


sâmbătă, 7 decembrie 2013

Sărbătorile de iarnă: O afacere sau plăcere?


Încă de când eram mică mi-au plăcut foarte mult sărbătorile de iarnă: Moş Nicolae, Crăciunul, Revelionul. Oh şi să nu uit de Sfântul Ştefan. Nu doar că erau motive să primesc cadouri - ceea ce atunci când eram copil era ceva încântător pentru mine -, dar aveam ocazia să îmi văd multe rude sau prieteni de familie adunaţi la mine acasă şi sărbătorind. Mereu mi.a plăcut să am casa plină de oameni de sărbători, deşi curăţenia de după e ucigătoare. Încă mai vreau să văd multe persoane adunate la mine acasă, totuşi de câţiva ani mă tot gândesc dacă aceste sărbători mai reprezintă ce erau odată. Nu sunt o bătrână care se gândeşte la vremurile de demult, nici vorbă de aşa ceva, dar îmi dau seama că multe lucruri sau schimbat.

Este abia 7 decembrie şi lumea se înghesuie în malluri sau alte magazine să facă cumpărături pentru Crăciun sau chiar Revelion. Şi problema nu e că fac asta acum două săptămâni înainte, ci că au început acest "ritual" undeva pe la mijlocul lui decembrie. Să nu mai spun că în magazine obiectele cu tematică de Crăciun sunt apărute de multă vreme. Nu spun că nu-mi place, atmosfera e super, dar se pierde foarte mult din însemnătatea Crăciunului şi a tuturor sărbătorilor de iarnă. Aceste sărbători nu sunt făcute pentru cadouri, ci ca să stai cu familia, e perioada din an când ar trebui să ne petrecem majoritatea timpului cu cei care ne iubesc.
Totul în timpul acestui sezon te face să cumperi mai mult şi mai mult. Mai ales acele melodii de background din magazine care cică sunt "în spiritul sărbătorilor", cum să nu. În realitate e muzică ce te spală pe creier. Încerc să evit magazinele în această perioadă şi dacă chiar trebuie să mă duc îmi fac o listă ca să nu mă apuc să cheltuiesc aiurea. Eu sunt o persoană care e foarte calculată când vine vorba de bani, cu toate acestea în perioada aceasta zici că-mi pierd minţile.
Şi în cazul în care magazinele pline ochi de articole de Crăciun nu erau suficiente, instalaţiile colorate şi machetele de Crăciun au început să apară din noiembrie şi o să fie acolo cel mai probabil până în februarie. Înţeleg că sunt frumoase, dar uneori mi se par o risipă şi îşi pierd farmecul. Aceste ornamente ar trebui să fie cu o săptămână înainte puse şi scoase cu o săptămână după Revelion. Altfel îşi pierd toată frumuseţea.

Cu toate acestea eu încă mai am momente frumoase de Crăciun. Obişnuiesc să mă uit dincolo de cadouri - uneori, nici eu nu sunt perfectă şi trebuie să recunosc că iubesc să primesc cadouri de trei roi în decembrie -, şi să simt ceea ce însemană sărbătorile acestea. 
Oricum voi cum sărbătoriţi Crăciunul şi celelalte sărbători din sezonul acesta în general?
Mie îmi place să stau acasă, să citesc, mănânc destul de mult şi îmi place să aud colinde, să le cânt. Atmosfera asta mi se pare aşa cute.
Apropo, legat de subiectul acesta, dacă sărbătorile sunt sau nu o afacere în ultimii ani, o prietenă de-a mea are un vlog şi a făcut un video pe tema Crăciunul corporatist, dacă sunt doritori care vor să vadă filmuleţul aici aveţi linkul.

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Melodia lunii #30: Maite Perroni - Tu y Yo

Ştiu că în ultima vreme nu prea am intrat pe blog, n-am prea postat, dar nu din lipsă de interes, ci din lipsă de timp. Dar acum că vine decembrie şi eu am terminat aproape cu tezele şi cam tot ce ţine de şcoală şi voi avea ceva mai mult timp. Luna aceasta am ales o melodie care mie îmi place mult şi care e oarecum nouă, apărută anul acesta prin vară. E de la o cântăreaţă care îmi place mult şi care e şi acriţă.

Maite Perroni Beorlegui (n.9 martie 1983, Ciudad de Mexico) este o actriță și cântăreață mexicană. Este cunoscută pentru rolul in telenovela Rebelde 2004 si pentru alte roluri. În anul 2004 a devenit cunoscută pe plan muical,internațional datorită formției RBD. După destrămarea formaţiei, Maite s-a axat mai mult pe actorie, deşi a mai întregistrat câte o melodie ca sountrack pentru telenovelele în cae juca. Anul acesta Maite a lansat primul single de pe noul album: Tu y yo, de pe albumul Eclipse de Luna.

Primele 100 de cuvinte #18

Am cartea ce ceva timp în format epub, dar m-am luat cu alte lucruri, am citit altceva sau pur şi simplu nu am avut timp. am văzut foarte multe recenzii pozitive pe bloguri care le apreciez, aşa că am decis să dau o şansă cărţii, aşa că luna aceasat citesc The Sea of Tranquility de Katja Millay


Prologue

I hate my left hand. I hate to look at it. I hate it when it stutters and trembles and reminds me that my identity is gone. But I look at it anyway; because it also reminds me that I’m going to find the boy who took everything from me. I’m going to kill the boy who killed me, and when I kill him, I’m going to do it with my left hand. 

CHAPTER 1
Nastya
Dying really isn’t so bad after you’ve done it once.
And I have.
I’m not afraid of death anymore.
I’m afraid of everything

vineri, 29 noiembrie 2013

Prima impresie: Reign



Încă de când am văzut primul trailer am spus că îmi va plăcea acest serial. Reign este o dramă, un serial istoric bazat pe fapte reale. Mereu mi-au plăcut serialele care au un gram de adevăr ascuns în spatele poveştii. Serialul este nou, abia apărut anul acesta în toamnă.
Toţi actorii mi se par foarte bine aleşi pentru roluri, intră atât de bine în pielea personajelor încât ajungi să te crezi la curtea franceză după câteva minute din episod. Eu am văzut tot ce a apărut până acum şi nici măcar unul dintre episoadele apărute nu m-a dezamăgit. Apoi personajele, ele nu sunt construite exact aşa cum erau imaginile lor istorice, cu toate acestea au aerul acela distins şi se observa diferenţa dintre trecut şi prezent, nu se amestecă elemente în personalitatea lor. 
Cel mai mult îmi place accentul unora dintre actori, e absolut mirific! Mersită să te uiţi la serial şi numai ca să auzi cum vorbesc. Mai ales Adelaide Kane, actriţa ce o interpretrează pe Mary, are un accent adorabil. zici că a fost născută atunci. Am mai văzut-o şi în Teen Wolf şi nu avea acelaşi accent, se observă diferenţa. Mă bucur că se încearcă păstrarea limbajului de atunci şi a accentului datorat originilor personajelor.
Se formează un triunghi amoros în serial, ceea ce nu ştiu dacă îmi place sau nu, dar ceea e mi se pare foarte ok este că nu se pune atât de mult accentul pe asta, ci pe conflictul dintre ţări, pe intrigile politice, religioase, cam tot ce se întâmpla pe la 1557 în Franţa şi Scoţia.
În mare serialul e bun, chiar foarte bun. Au costume bune, actori super. Ceea ce mă deranjează este că vârsta personajelor este pff foarte mică, înţeleg că aşa era pe atunci, se căsătoreau de mult, dar asta ar fi putut să nu păstreze. De ce? Pentru că actorii sunt prea bătrâni ca să joace puşti de 16-17 ani. Adică nici nu arată şi nici nu se comportă de atât. Dacă nu aflam accidental că atât au în serial eu ziceam că au în jur de 20. Mary şi Francis mai arată cum mai arată, dar Bach şi slujnicele lui Mary care au o vârstă apropiată cu ei nu arată deloc ca fiind aşa de tineri.



Cu acţiunea situată în anul 1557, Franţa, serialul urmăreşte viaţa lui Mary, regina Scoţiei, la curtea franceză, în timp ce ea aşteaptă să se căsătorească cu Francis, moştenitorul tronului francez, cu care ea este logodită de când erau copii. La curte, Mary trebuie să se confrunte cu schimbări de politică şi jocuri de putere, precum şi cu sentimentele sale pentru Francis. Regina Catherine, mama moştenitorului, încearcă în secret să oprească mariajul celor doi, din cauza viziunilor lui Nostradamus conform cărora căsătoria îi va aduce moartea lui Francis. Serialul mai urmăreşte şi relaţiile slujnicelor lui Mary: Lola, Kenna, Greer şi Aylee, care sunt şi ele în căutare de soţi la curte.

luni, 25 noiembrie 2013

Chapter One Preview: The Souls of Rain by Diana Nixon

The Souls of Rain (Heavens Trilogy, # 1)
 By Diana Nixon 
COMING Out December 18th, 2013


This is a copyright material.
Not for sale.

Prologue

Three angels were standing in the middle of a round, crystal room. Their long, silver cloaks were swaying slowly in the wind; the rustle of their wings was the only sound breaking the intense silence. One of them, a woman with curly, strawberry-blond hair that went to her feet, raised her hand and a huge, white cloud formed in front of her.
“The girl deserves to know the truth,” she said to the others.
“This is insane,” a male angel replied, shaking his head. He ran one palm through his messy, sandy hair; his big, blue eyes seemed to be brighter than the sky itself. “What if something goes wrong?” He stared nervously at the picture appearing inside the cloud.
“We are losing control over her.”
“She’s right,” the other male angel said. “It’s not safe to keep her here.” His golden eyes shifted impatiently between his companions. “We need to send her back to the earth.”
“You will follow her,” the woman said, looking at the blue-eyed angel. He was the youngest of the three of them, and his age was the only thing that stopped him from breaking the order. He didn’t want to spy on anyone. He used to be one of the best guardian angels, until one day he made a mistake and was obliged to follow the orders of the top-ranked angels. It was the worst part of his punishment; he hated being told what to do.
“You didn’t have to say that,” he snapped, meeting the woman’s emotionless eyes. Sometimes it was really hard to believe that she was an angel, and not a demon wearing snow-white wings. “You know I would have never left her unprotected.” “Right.” The other angel smirked.
“Albert,” the woman hissed, warningly. Her voice sounded calm, but the intonation said it all — she didn’t approve fights between her subordinates. “This meeting is over. I’ll see you two later.” And just like that she disappeared, making the air in the room crackle. Albert grimaced at the force of energy left after her disappearance. He wasn’t as strong as she was, and the powers she possessed always made him uneasy. He looked one last time at the blue-eyed angel and followed the woman.
Left alone, the angel stared at the picture of the girl he was supposed to spy on. The girl was a guardian angel. She was slim and beautiful; with long, black hair and big green eyes, shadowed by the curling lashes.
She was walking down the alley surrounded by the age-old oaks, watching her fosterling. She seemed to be relaxed, but in reality her every instinct was on alert. Her wings were outspread, and though no human could see her like that, the creatures of the heavens always knew when she was on duty.
“I won’t let you down, Claire,” the angel swore in a whisper, making the cloud in front of him turn black. “Never again….”


Chapter 1

I was staring at the file in my hands. It was thick and heavy, and I didn’t have the slightest desire to read it. “What’s this?” I asked Bert, my trainer.
“Your new assignment,” he said, walking down the hall that led to the training rooms.
I raised my eyebrows in surprise. “My new assignment? Seriously?”
“Yes. Why?” He opened the door to one of the rooms and led me to the wall with crystal daggers.
“I was reassigned just a few days ago, remember? No angel changes humans so often!”
“It’s not your call, Claire. They give commands, you execute them. Period.” He gave me one of the daggers to replace the one I broke last night, trying to kill a demon following my fosterling. “Be careful with the weapons. You are the only guardian angel who breaks them so often.”
“I’m also the only guardian angel who destroys the biggest number of demons.”
“True.” Bert smiled briefly, and looked at the wound on my right wing. “Close your eyes, I will heal it.”
I sighed and obeyed, waiting for Bert’s powers to deal with the wound. It didn’t hurt much, but the feeling wasn’t pleasant either. Guardian angels couldn’t heal themselves. We always needed the help of other angels, whose powers were different from ours.
My thoughts switched back to my new assignment, and I sighed again. Bert was right, I couldn’t help matters. And neither could he. He was just a messenger in this case. I answered to him for my every step, but when it came to the orders of Santunary, he was as helpless as I was.
No one could ignore the words of Ledons — top-ranked angels. They formed the Santunary: the highest and the cruelest governmental authority, and the most respectful body of the heavens (except for God, of course). There were no ‘ifs’ for Ledons. They accepted only ‘yes’ or ‘no’. The last word was better not to pronounce if you cared about your life. Ledons were followed by Deerons, our trainers. They guarded the gates of the heavens. No one could come or go without their permission, even the souls.
Then there was us, the guardian angels, followed by our loyal servants, the Pastreens. I didn’t know what exactly their duties consisted of, but they were a real pain in our necks; always watching us and laughing at our mistakes. Though sometimes they were really helpful, especially when it came to doing my hair or cleaning my wings.
“So who’s my new baby?” I asked the trainer. We called humans our babies, because we felt like their nannies that were always there for them, no matter how bad or good they really were.
“Why don’t you open the file?” Bert winked at me. Oh, no…it was a sign of bad news.
“Alan Rosenford,” I read the name, written on the file’s cover. “Who is he?”
“Just don’t tell me you’ve never heard about him! How long have you been working in New York…for two years? And you’ve never heard about Alan Rosenford?”
“I’m sorry to disappoint you, but I haven’t.”
“Well, this is probably for the best.” Bert smirked and vanished. Literally.
Angels always appeared out of nowhere and disappeared as abruptly. But I hated when Bert did that. He never answered my questions, and he always left without saying good-bye. Not that it was the only unpleasant thing about my life. Nothing about it was normal actually.
Sometimes it felt like my life was an endless cascade of ups and downs. I could fly and I could walk; I could save and I could destroy. Heaven was my home, and the days I spent there couldn’t be compared with anything else; they were special. But there were also days that I had to spend walking down the roads of sinful earth. Everything about them was even and painfully predictable.
Unlike those humans I guard, I don’t need to count seconds; I have a whole eternity to live. I don’t need sleep or food, though cakes and ice-cream are my weaknesses and the best things about my perfect life.
I don’t have a family, and I never had one. I was created by the heavens. I don’t have friends, but I do have enemies. And all of them are demons — soulless, cruel creatures that make people do things they will have to spend forever in hell for.
My job is to protect humans from demons, making their lives better and happier. Funny enough, I’m the unhappiest creature in the world. It feels like my happiness is always near, and too far away at the same time.
There are things that I will probably never be able to understand. I don’t know what love means. It always felt like something mysterious and too unreal. But unlike humans, I can live perfectly well without it. As well as without boys, parties and other essential attributes of every girl’s life.
But there is one thing that I can’t live a single day without. My wings. They are my faith and an essential part of me. I can’t show them to humans, and every time I let them see me, they think I’m just a girl in my early twenties. Too bad no human girl knows how to cross the distance between two places in seconds.
I closed my eyes and imagined myself standing in the middle of my sky-blue living room. I liked the color. It reminded me of my true home and the sky that I liked gazing at so much.
I had a two-bedroom apartment not far away from Central Park. I didn’t have much time to spend there, but there were times, like today, when I wasn’t on duty. My last assignment, a five-year-old Annabel Walders left for a few days to visit her grandparents, but I couldn’t leave New York, so she was guarded by one of the local angels of Washington. It was supposed to be a free weekend: no work, no demons; only freedom and me. Yeah, too good to be true….
I looked back at the files I was still holding in my hands. I never read people’s files. I liked making my own opinion about them. No matter how bad or perfect they were, the only thing I cared about were their souls. And even a criminal’s soul can be pure. Because when people kill or lie it means that demons win. It also means that angels lose. And we lose only if we don’t take our duties seriously. Usually it leads to becoming Pastreens. Or fallen. Both variants close the doors to the heavens and leave us wandering around the earth forever. And no matter how heavy the sin we commit is, we always want to be forgiven and returned to the heavens.
Speaking of sins….
“Nolan, what are you doing here?” I asked the fallen angel, standing behind me.
“Good to see you too, Claire.” He smiled, taking a seat on my couch. The guy didn’t need my permission to make himself at home.
Nolan was the only fallen who never wanted to be forgiven. At least that was what he was saying every time I asked him about his life. He liked living among humans. Though I never asked him about the rule he broke to be kicked out of the heavens.
“I heard about your new assignment,” he said, turning on the TV set.
“Why do you even care?” I crossed my arms, watching him curiously. I didn’t understand why Nolan liked spending time with me. My life was a picture of everything he couldn’t have.
“Because we are best friends. And friends always care about each other.”
I rolled my eyes. “We are far from being friends, Nolan. Let alone best friends. You are stalking me. This is how it calls.”
“Whatever you call it, the fact remains — I’m here, and I want to know how you feel about being Alan’s new babysitter.” He smiled again, and I desperately wanted to slap him in the face. God, forgive me.
“What is wrong with the guy that everyone is so worried about me guarding him?”
“Nothing’s wrong. He’s a good guy actually. He likes drinking, smoking, girls, and car racing.”
“Sounds like a typical description of a good guy.”
“Sarcasm doesn’t fit your pretty face, my angel. And Alan is a good guy. You will see.”
“Can’t wait,” I muttered, heading for the kitchen to get a piece of a strawberry pie I made earlier today.
“How can you think about food when your human is dying?” Nolan shouted after me.
I stopped and turned around, barely breathing. “What did you say?”
“Alan Rosenford was taken to the St. Mary’s hospital about an hour ago. He kissed a tree with a bumper of his new car.” No more details were needed. I closed my eyes and sank into the red vortex of a bittersweet smoke that took me straight to the hospital ward.
The moment I opened my eyes the smell of drugs hit my nostrils. I hated hospitals. To me they always looked overcrowded. Hundreds of lost souls, whose physical bodies died and were not allowed to ascend to the heavens, were flying everywhere, making people shiver and shrink from the pure cold they consisted of. Humans didn’t see them, but I did. And they did see me.
“He doesn’t look good,” Nolan said, coming closer to the bed where a guy in his mid twenties was sleeping. He was on a drip; about a dozen multicolored cables went from his body to the monitors on his left.
“I’m sure you wouldn’t look any better being him,” I said, examining the numerous bruises and scratches on the guy’s body. “How bad was the crash?”
“The boy will need a new car. But I don’t think he cares about a few more scars. It’s not his first accident.”
“You said he’s a car racer, right? How often does he get into accidents?”
“Every week or so.”
“Does he even care about his life?” I didn’t like people who risked their lives just to get an adrenaline rush. It meant their souls were hurt. And they didn’t want to do anything to heal them. Stupid humans…they didn’t know that losing a soul meant becoming demons.
“You didn’t read his file, did you?” Nolan chuckled at his own words. He knew I didn’t. “You should probably start reading files, Claire. It would save you plenty of time.”
“Thanks for the advice, Nolan. Maybe one day I will follow it.”
I took Alan’s hand in mine and tried to feel his soul. I was good at feeling souls. Not every angel could do that. It was one of my angelic powers that I had been trying to perfect every day, for the last seven centuries of my existence. And with every passing day I could tell more and more about the souls I was guarding.
“He is a good person,” I said, knowing that Nolan was still there with us. Every time I tried to feel someone’s soul, it felt like sinking into the depths of multicolored oceans, where every single word, action and thought had its own shade. “I told you,” he said, and I smiled; my best friend liked being right.
I let go of Alan’s hand and breathed a sigh of relief. Guarding good people was always easier. Demons couldn’t get to their souls, and fighting them was as simple as anything.
I was good at fighting demons. They didn’t stand a chance with me. Especially when I was guarding children. They were like little angels to me, and I always felt sorry for the couples that couldn’t have them. It felt like the worst curse ever. My new assignment wasn’t a child anymore, but something about him wasn’t right. His soul was too fragile and sensitive. Not a regular picture of a man’s soul. Maybe I should have read his file after all?…
“Hey…Claire, you okay?” Nolan asked.
“Yeah, I’m fine,” I replied absently, still watching the guy on the bed. “How old is he?”
“Will turn twenty-five next week.”
Even with the dark-purple bruises all over his face and a swollen lip Alan looked much younger than his real age. I couldn’t say the same about his soul. If I didn’t know it belonged to him, I would say it was a soul of an eighty-year-old man. Suddenly I wanted to know what happened to make him get old too soon.
“Read the file, Claire,” Nolan said, as if reading my mind. “I need to go now, but if you need anything, call me, okay?” I nodded and the fallen angel disappeared. He was always saying the same thing, “Call me, if you need me.” And we both knew that he would never be able to help me if I actually needed help. We played for different teams.
Copyright @ 2013, Diana Nixon

Other links for this book:

joi, 21 noiembrie 2013

Review (61): The Grace in Darkness by Melissa Andrea


Genre: Drama, Romance, New Adult
Publishing date: October 22nd 2013
Pages: 282
Author: Melissa Andrea
Published by: -
Review: Ştefana Alexandra

Sometimes we are not owners of our destiny. Sometimes we have to face fate and... life. Being selfless is a good thing for the others, but what if that sacrifice that makes you a good person can make the difference? What if that is the only thing that keeps you floating?
Ryland Dare has lost what he loved the most, the girl that made him better, that made him live: Araya. She left for him not to give up his life, for her to pursue her dreams. After the accident that left her blind, with no family besides an aunt that made her life miserable, and with nothing to dream about, she finally gets part of her life back, her passion, dancing. She has a new life, new friends, but has she forgotten all about Ryland?
A continuation of the book that made my heart melt with just a few lines, The Grace in Darkness brings back hopes, dreams, and above all brings back life. Usually people lose it after many attempts to get back on the road that haven’t succeeded. But Araya, the main character of this series, has that light, that power to rise and shine, even if the times are dark. She had a lot of things going on against her; however she never stopped being herself, doing what she likes the most. She kept her chin up and never let anyone step on her. She is a great example of a strong woman.
It is true that most of the book is about Araya and Ryland, but there is also a multitude of characters that are in search of redemption. There are the Dare brothers, they are the ones that have been forced by the circumstances to make bad choices, but this does not mean that they don’t have a chance to earn forgiveness and to be free of the burden that they have carried with them all the time.
I haven’t enjoyed this book as much as the first one, but maybe that was because of the fact that continuation isn’t as good as the first one, when you find out the story, the root. The Grace in darkness was over all a closure to what Araya’s been through then I new story.
Before eve the title was announced I had imagined an end for the book, an end that would be suitable and that would make me fell somehow released and better because Araya had her happy ever after, but then the title came out and I realised how wrong I was to believe that. But wasn’t until I have read the book that I understood what really happened.
Anyway, I felt like this last book brought some closure and I was satisfied with the end somehow, I did not love it, still did not hate it either.
This book was also written from Ryland and Araya’s point of view. I love the way Melissa Andrea could play with the words; she succeeded to create the perfect atmosphere for both characters. The translation from one to another was perfect and I did not felt for one minute that one word should belong to other character than the one who said it, felt it.
If you have read the first book I truly recommend you this one too.


sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Review (60): Blissfire - A short story collection by D.e.e.L.


Genre: Short Story
Publishing date: April 13 2012
Pages: 96
Author: D.e.e.L.
Published by: Lulu.com
Review: Ştefana Alexandra
Add on: Goodreads
I have recieved and ARC for my honest review.


We never know what to expect from life. We are just simple human beings that try to survive. But we are not always satisfied with our existence, no, because we always chase happiness, something that will fill the hole that exists in our hearts, the wound that never seems to heal.
We are constantly chasing something that we run from, we run from bliss, but also chase it.
“Find your bliss, even if you have to pass through the fire.” (D.e.e.L.)
Blissfire is a collection of ten short stories. Ten short story that apparently don’t have anything in common since the characters are in different stages of their life, but all of them are in search of happiness. All these people have in common a lot of shattered dreams, solitude. What I noticed while I was reading was the fact that each one of them has it’s daemons, demons that don’t let them live, that destroy them from the inside to outside. They don’t just have shattered dreams, they have a life that was left to pass, and they missed a lot of things just because they wanted to be in the safe side of the road. All of them had something creative in their life; they have aspired to a creative life, a life that wouldn’t bring them much, but maybe a happy life.
I don’t usually read short story, mainly because I like to follow a character from the start and until the end, to follow him through different stages of his life. Blissfire gave me the chance to read something different, something that I thought that I wouldn’t enjoy. But I did. I like the book, because there were different people, different story, but with the same purpose. I realized that this also applies to real life. In this world we are different, but in the same time we have a lot in common, we struggle every day to reach our dreams.
I cannot choose which one was my favorite, because each one had something that made me think of myself or the people I know. I think that these stories could be read on its own. You don’t actually have to read all the stories in order to learn something from them.
I think that it is worth to read these stories because you can see that life is not something that you have to take for granted, you have to work in order to have a life, a life that you will cherish. Blissfire was a unique book, something new for me, that made me more aware of the fact that not only novels can be great, but also short stories.


marți, 12 noiembrie 2013

Premieră: Catching Fire - Rezervări

Pentru în seara aceasta aveam plănuită o altă postare, asta până când m-a sunat Ioana să-mi spună că s-a dat drumul la rezervări la Cinema City. La ce film? Catching Fire, Hunger Games 2, filmul pe care îl aştept de un an! Şi aşa am terminat fiind mult prea fericită pentru a-mi mai păsa de orice altceva, nici măcar să învăţ pentru română, dar fac şi asta în final.
Oricum revenind asupra subiectului care este foarte important, astăzi s-a dat drumul la rezervări şi deja la ora la care merg eu sala e pe jumătate plină! (Cel puţin aşa era acum o oră) Vă imaginaţi că dacă făceam rezervarea mâine nu mai prindeam loc sau erau unele foarte proaste? Se vede că acest film e cel mai aşteptat film al anului şi e clar că nimeni nu trebuie să-l rateze! 
Pentru cei care vor să meargă la premieră (adică pentru cei care sunt măcar pe jumătate la fel de obsedaţi ca mine) puteţin intra pe site-ul celor de la cinemacity, alegeţi oraşul în care sunteţi, apoi mergeţi al filme 2D şi de acolo alegeţi Catching Fire ca să vă puteţi face o rezervare. eu sper ca toţi cei care vor să prindă un loc la premieră să o facă.
Eu merg la film vineri, pe 22 noiembrie 2013 la 19:30! Voi dacă v-aţi făcut deja rezervarea când mergeţi? Sau întrebare mai imporatntă şi care normal n-ar trebui să o pun pentru că ar trebui toţi să fiţi acolo: cine merge la premieră?

Până vineri pe 22 totuşi mai este şii las mai jos un trailer, sunt apărute foarte multe, unul îl puteţi găsi şi aici pe blog, primul mai exact.


luni, 11 noiembrie 2013

Cover Reveal: The Souls of Rain by Diana Nixon

As you probably know, last week was the release of the synopsis from the first book of Heaven Trilogy, The Souls of Rain, and today we get the cover of the book!
I love the cover, I hope you will like it too.




The secrets of the heavens had always been carefully guarded. Until one day when the angels realized that what they used to believe in was nothing but a cruel game between heaven and hell.
And Claire’s life is a part of that game too….
She is a guardian angel. She always thought that her existence was perfect. But perfection is a very relative term, and no one is protected from making mistakes.
Everything changes the moment Claire gets a new assignment. Guarding humans has never been easy, and this time won’t be an exception.
Alan Rosenford is a spoilt party-boy, whose life is a hurricane of risk and adrenaline rush. His soul is damaged, his heart is bleeding, and there are so many things he prefers to keep private….
The words they have never said before ….
The sins they have never committed….
How much does forgiveness of the heavens cost?
Or maybe even the heavens make mistakes?...




Diana Nixon was born in Minsk, Belarus, where she still lives and works on her series. Before becoming a writer she received a Master of Law degree from Belorussian state University. She has always liked reading fantasy novels, so when she came up with the idea of writing a book, she already knew what genre to choose. At the moment Diana is working on her Love lines series.

marți, 5 noiembrie 2013

Mini-recenzie: Harry Potter şi Camera Secretelor

După ce în primul volum Harry descoperă că aparţine unei societăţi magice, în cea de-a doua carte, Harry
Potter împreună cu prietenii săi, Ron şi Hermione, îşi continuă aventura între pereţii şcolii de magie şi vrăji, Hogwarts. Având o istorie ce se întoarce cu mulţi ani înaintea celor trei prieteni, şcoala mai păstrează amintiri din secolele trecute. Dacă după Harry Potter şi Piatra Filozofală am ajuns să ne obişnuim cu fantomele care umblă prin castel şi portretele ce nu se mai opresc din vorbit, în cel de-al doilea volum descoperim că şi băile ascund secrete.
Una din fantomele care apare încă din prima carte cunoaşte multe din secretele şcolii, iar povestea ei este una din cheile pentru a dezvălui misterele castelului.
În primul volum apare Lordul Întunecat, dar aflăm foarte puţine despre el şi scopurile sale, ştim că vrea să se întoarcă, dar nimic mai mult. Totuşi, odată cu secretele şcolii apar şi trecuturile vechilor elevi, printre care şi Tom Riddle sau după cum este cunoscut Lordul Cap-de-mort. Va avea loc o nouă înfruntare, va apărea un nou profesor de Apărare contra magiei negre, iar Snape continuă să fie un personaj la fel de detestat.
Al doilea volum din seria Harry Potter prezintă un băiat care mai are multe de învăţat despre lumea în care se aflăm, un băiat care a scăpat cât de puţin de sub jugul unchilor săi, dar care continuă să lupte pentru libertate.
În această carte apare unul din personajele pe care am ajuns să le iubesc până la finalul seriei, un personaj îndrăgit de multe persoane care prin modul său simplu de a fi face totul mai frumos. Este acea fiinţă ce te învaţă să vezi mereu partea plină a paharului, personajul ce te învaţă să mulţumeşti şi pentru cel mai mărunt lucru care există şi îţi este dat.
A doua carte continuă şi ea cu încă o lecţie de viaţă oferită de nimeni altul decât Dobby.


luni, 4 noiembrie 2013

The Souls of Rain (Heavens Trilogy # 1) by Diana Nixon


Diana has been working on a new trilogy, and now we have the synopsis of the first book!


The secrets of the heavens had always been carefully guarded. Until one day when the angels realized that what they used to believe in was nothing but a cruel game between heaven and hell.
And Claire’s life is a part of that game too….
She is a guardian angel. She always thought that her existence was perfect. But perfection is a very relative term, and no one is protected from making mistakes.
Everything changes the moment Claire gets a new assignment. Guarding humans has never been easy, and this time won’t be an exception.
Alan Rosenford is a spoilt party-boy, whose life is a hurricane of risk and adrenaline rush. His soul is damaged, his heart is bleeding, and there are so many things he prefers to keep private….
The words they have never said before ….
The sins they have never committed….
How much does forgiveness of the heavens cost?
Or maybe even the heavens make mistakes?...

joi, 31 octombrie 2013

Melodia lunii #29: Daughtry - It's not over

Luna aceasta m-am decis pentru o melodie pe care o ştiu de ceva vreme şi o ascult mereu cu plăcere.
Ascult în continuare Daughtry, cred că am pus cel puţin 3 melodii de ei pe blog de când am rubrica. Îmi place foarte mult muzica lor, au nişte melodii geniale, iar vocea vocalistului e super.

Primele 100 de cuvinte #17

Luna aceasta nu prea am apucat să postez, am fost mai tot timpul ocupată cu mutatul şi nu am avut nici internet. De data aceasta citesc o continuare a unei cărţi care am citit-o pentru un blog tour în mai parcă. Citesc The Grace in Darkness de Melissa Andrea.


Ryland
Epilogue
Three months, six days, fifteen hours, and forty-three minutes. That’s how long it’d been since I last saw Araya.
One month, four days, ten hours, and twenty-nine minutes was how long it took for me to find out where she was.
One month, nine days, eight hours, and fifty-nine minutes was the amount of time it had taken me to actually work up the nerve to come see Araya.
As I walked through the grounds of Madison Academy, my heart pounded against my chest and I was sure everyone could hear the sound echo off the fancy stone

luni, 28 octombrie 2013

Recenzie (59): Legături bolnăvicioase de Cecilia Ştefănescu


Gen: Romance
Data Publicării: anul 2002
Pagini: 146
Autor: Cecilia Ştefănescu
Publicată de: Polirom
Recenzie: Ştefana Alexandra

Se întâmplă uneori ca realitatea în care noi trăim să nu coincidă cu ce este adevărat. Orice fiinţă umană îşi construieşte propria realitate, fie că ea se apropie cât de puţin de cea comună sau nu, dar niciodată nu va coincide. Mai multe viziuni pot părea la fel, pot avea elemente comune, dar vor fi diferite prin interpretare şi scop. Oferă o cutie goală, cât se poate de banală mai multor persoane, vei observa atunci că fiecare va avea o altă perspectivă, o altă întrebuinţare.
Kiki este o tânără nonconformistă, a cărei viziune asupra vieţii este afectată de viaţa pe care o duce, aceasta este compleşită de temeri, plină de nelinişti, iar graniţa dintre reverie şi boală este tot mai fragilă. Aceasta are diferite relaţii hetero- sau homosexuale, oscilând între cele două fără a avea o dorinţă clară.
Legături bolnăvicioase este primul roman al Ceciliei Ştefănescu, scris pe parcursul a cinci ani şi publicat în 2002 şi reditată de două ori de cei de la polirom. Romanul a fost ecranizat în 2006 în regia lui Tudor Giurgiu. Povestea lui Kiki nu se întinde pe mai mult de 200 de pagini, fiind mai mult o colecţie de gânduri, vise şi câteva fapte, decât o poveste în adevăratul sens al cuvântului.
Paginile romanului sunt la început clare sigure de ceea ce spun. Am observat tendinţa unui rezumat de cuvinte la final de capitol, există un şir de cuvinte, aparent ce nu se leagă între ele, dar în realitate privite în context reprezintă elemente dominante în viaţa lui Kiki.
Ca personaj Kiki reprezintă tipul inadaptatului social, personajul care nu-şi găseşte locul. Momentele de luciditate a lui Kiki sunt pline de lamentări faţă de persoanele din jur şi realitatea care o înconjoară. Oricum Kiki se găseşte mai mult într-o stare de reverie. După primele pagini, Kiki osciolează între a fi narator şi a fi un simplu personaj despre care se vorbeşte. Romanul începe să fie incert odată cu introducerea mai multor personaje care nu-şi găsesc locul uneori. La un moment dat în carte nu mai poţi face diferenţa între unele personaje şi identitate personajului narator este în obscuritate.
Legături bolnăvicioase este scris într-un mod dezordonat, aş putea spune. Există o lipsă de coerenţă. Limbajul utilizat este este adecvat personajului narator, care deşi nu este foarte bine definit, are acea aură simplistă, vulgară uneori. Am găsit chiar amuzant faptul că unul din citatele care merită amintit din acest roman, descrie bine cartea în sine:
„Nu era nimic spectaculos în bălmăjirea lor, tot farmecul (...) rămânea undeva în stomac, ca un gol de aer. În rest, numai vorbe, vorbe, vorbe...”
Stilul autoarei nu poate fi etichetat doar după acest prim roman, ea ami scris o carte cea mai bună din punct de vedere al conţinutului şi al modului în care este scrisă. Totuşi dacă ar fi să mă pronunţ asupra viziunii autoarei şi stilului acesteia, aş putea spune că este neîngrijit şi neomogen.
Finalul omanului a fost singurul care a realizat ceva în tot romanul. Constatările lui Kiki de la final sunt cele care aduc culori în paleta de griuri utilizată până în acel moment.
Legături bolnăvicioase nu este un roman pe care l-aş recomanda şi altor persoane, nu am găsit nimic deosebit şi nici măcar un stil care să scoată scrierea din abisul în care a căzut prin alegerile făcute.


vineri, 25 octombrie 2013

Review (58): Hate at first sight by Diana Nixon


Genre:
New Adult, Romance
Publishing date: -
Pages: 179
Author: Diana Nixon
Published by: Createspace
Review: Ştefana Alexandra
Add on: Goodreads
I have recieved and ARC for my honest review.


Most of us have heard about love at first sight, that kind of love that we all dream about. But have you ever thought that there may not be only love, but also hate at first sight? If love means happiness and dreams, what does hate means? How can you meet a person and just hate it? But you know what they say: From hate to love is just one teeny-tiny step.
Megan Brawley has a perfect life and no distractions are allowed in. She has left her family behind, moved to London and went to college so she could prove that she can make it on her own, and she did. But returning home after three years for her brother’s weeding is not as she expected to be: with everyone paying attention to her and being happy for her return. And if that was not enough she meets Aiden, the guy who is the perfect picture of a womanizer, at least in her opinion. Good thing that Aiden has a great sense of humour, otherwise no one could imagine how those two could stay under the same roof not even for five minutes.
Hate at first sight is a new adult, romance novel written by Diana Nixon, the author of Love Lines series. The book tells the story of the stubborn sister and the handsome friend who are forced by the circumstances to see each other every single day until the weeding of Owen, Megan’s brother, and Mary, his fiancée. The novel does not only create a hate story between the two of them, but it also has many funny moments.
What I really enjoyed about this book was not only the story, but the characters. What I have learned about Diana’s books is that she creates great characters real ones, with issues and that could live in the real world, not just in books. Aiden from Hate at first sight remained me of Evan from Love Lines; they both have that amazing attitude that makes each girl fall for them. And there is Megan, a real fighter and a symbol for girls. I really liked the fact that Megan was that kind of girl that does not give up her dreams for a guy. Megan has a perfect attitude, she knows how to stand up for her choices. I haven’t had the opportunity to focus on the other characters to much, the action was always around Aidan and Megan, but I did have a chance to get to know Owen a little. Owen is like that perfect big brother that any girl, especially one that is only child like me, wants to have as brother.
The whole action in this book happens in a quite short time so you have to enjoy your every single moment with the book and its characters. I got to admire Megan for her strength and for what she represents: a flame that never stops burning. I adore this kind of characters, strong, that transmit a powerful message. Aiden is the Prince Charming, the guy who makes every dream come true: good or bad, there aren’t only good moments; it’s like in real life.
There were a few scenes that made the temper rise with some degrees.
“He took off my thong and smiled, looking at my high-heeled shoes — the only thing I was still wearing. << Now, that’s exactly what I wanted you to look like in my bed. >>”
The ending was mind-blowing. I did expect something like that to happen, but the way it happened was like: “Oh my God, why don’t I have things like that happening to me?”
I did not know what to believe when I started the book, I mean I have read Diana’s other books and I loved them, but this one was different, had a different approach. However, this book hasn’t disappointed me. Diana is a great author that can write any kind of book and make it be great. Hate at first sight is like an ice cream in a hot day, you really need it.


joi, 24 octombrie 2013

Mini-recenzie: Harry Potter şi Piatra Filozofală

Harry Potter este un băiat normal ce locuieşte împreună cu familia vărului său, Dudley Dursley. În ziua aniversării sale de 11 ani, băieţelul la prima vedere normal, chinuit de familia Dursley, descoperă că aparţine unei lumi magice. Într-o lume în care există vrăjitori şi vrăjitoare, mături zburătoare şi baghete magice, el este Băiatul care a supravieţuit.
Primul roman al franciziei Harry Potter prezintă intrarea micului vrăjitor într-o nouă lume. Scrisoarea primită de la Hogwarts îi schimbă viaţa definitiv, aducându-l într-o lume necunoscută pentru el, dar unde va cunoaşte persoanele cele mai importante din viaţa lui Ron şi Harmione, prietenii lui.
Pe lângă aventurile prin care trece Harry şi lumea magică în care trăieşte există un element foarte important căruia i s-a acordat o importanţă foarte mare în acest prim roman, şi anume legarea unei prietenii între cele trei personaje centrale ale seriei: Harry, Ron şi Hermione. Fiecare din cei trei aparţine unui grup diferit: Ron este un sânge-pur, Harry sânge-semipur, iar Harmione sânge-mâl. Cu toate acestea cei trei nu se lovesc de aceste impedimente de ordin social şi nici de cele de ordin material, dacă este să privim şi alte diferenţe ce intrevin între cei trei.
Această carte este o lecţie de viaţă. Personal am reţinut multe lucruri importante din prima carte pe care am citit-o în urmă cu aproximativ şapte ani şi am recitit-o în decursul anilor. Prima carte este foarte asemănătoare basmelor atât de cunoscute printre copii, tineri, adulţi sau persoane vârstnice. Astfel Harry Potter şi Piatra filozofală ajunge să ia locul unor basme precum Albă ca Zăpada, Scufiţa Roşie.
În Harry Potter şi Piatra filozofală există: prietenie, magie şi legende. Legenda principală pe care se bazează acest prim volum este existenţa unei pietre filozofale care se presupune că ar avea proprietăţi miraculoase de a vindeca boli şi a oferi tinereţea veşnică. Datorită acestei cărţi am avut ocazia nu numai să învăţ câteva lecţii de viaţă, dar şi să mai aflu câteva legende şi mituri. Multe din creaturile magice ce apar în primul volum sunt în realitate animale mitice.
În timp ce unii copii citeau cărţi precum Micul Prinţ sau poveşti scrise de Creangă, eu citeam Harry Potter şi Piatra Filozofală, care a fost de fapt prima carte pe care am citit-o. Datorită acestei cărţi am prins gustul de lectură şi mitologie. Atmosfera din carte m-a făcut să am un sentiment de căldură de fiecare dată când îmi amintesc de carte.
Am aşteptat multă vreme o scrisoare de la Hogwarts. Primul volum din seria a fost cel care mi-a deschis sufletul să sper, mi-a adus vise.


marți, 22 octombrie 2013

Recenzie (57): Sweet Evil de Wendy Higgins


Gen: Romance, Fantasy, Young Romance
Data Publicării: 1 Mai 2012
Pagini: 453
Autor: Wendy Higgins
Publicată de: HarperTeen
Recenzie: Ştefana Alexandra


Ce ar fi dacă viaţa noastră ar depinde de o singură trăsătură caracteristică? A fi bun sau a fi rău. În general ne lăsăm influenţaţi de cei din jurul nostru. Când cineva te întreabă de ce fumezi sau de ce mergi la aşa de multe petreceri, un răspuns imediat, instinctiv: „Anturajul.” Fiinţele umane sunt uşor influenţabile şi peste tot există „ispite”. Te-ai întrebat vreodată dacă chiar există demoni? Demoni din limburi care se plimbă printre noi şi ne atrag spre rău. Ce şansă ar avea îngerii păzitori împotriva unor astfel de creaturi?
Mânie. Adulter. Abuz de substanţe. Minciuni. Lăcomie. Mândrie. Avariţie. Invidie. Poftă trupască. Hoţie. Ură. Crimă.
Doisprezece păcate. Doisprezece căi spre pierzanie. Dacă nu eşti influenţat de una vei fi influenţat de cealaltă, măcar odată vei fi atras spre păcat, depinde când, unde şi de către cine sau ce.
Sweet Evil prezintă o lume plină de influenţe negative. O realitate în care cele doisprezece păcate trăiesc printre oameni, ei sunt 12 îngeri căzuţi, fiecare având câte o afinitate pentru unul din păcate. Copiii îngerilor căzuţi, nephilim, sunt cei care îi trag pe oameni în păcat. Ei nu au de ales. Trebuie să „muncească” pentru taţii lor. Atunci când nu ai de ales există vreo şansă să fii iertat? Te poţi schimba? Kaidan Rowe şi prietenii lui sunt ceea ce ai numi ispite. Fiecare ştie cum să îi atargă pe ceilalţi în lumea în care trăiesc. Anna îl întâlneşte pe Kai şi atunci se loveşte de realitate. Anna începe să vadă ceea ce se ptrece în jur: îngeri păzitori împotriva demonilor, nephilim care „muncesc” şi mulţi care nu o fac doar din obligaţie. Născută din iubirea dintre un înger căzut şi un înger, Anna trebuie să aleagă între bine şi rău, amândouă fând parte din natura ei, una mai ispititoare ca cealaltă.
Primul volum din trilogie o urmăreşte pe Anna şi reacţiile sale în faţa întâlnirii cu adevărul despre viaţa ei. Romanul este scris din perspectiva ei, ceea ce cam limitează imaginea de ansamblu asupra lumii în care ea trăieşte. Din moment ce ea abia descoperă tot ce se întâmplă, cred că ar fi fost mai bine dacă ar fi fost din perspectiva lui sau chiar mai bine, dacă ar fi fost scris la persoana a treia. Totuşi faptul că nu am avut intervenţii din afară şi am aflat totul odată cu ea a mărit oarecum suspansul. Personal am reuşit să deduc unele lucruri.
Personajele sunt chiar simpatice. Nu prea mi-a plăcut de ea, e genul tipic de fată inocentă, lipsită de experienţă, credulă, care nu-şi poate ascunde sentimentele. Mie îmi plac mai mult personajele feminine puternice, dar în context nu s-ar fi potrivit deloc. Totuşi romanul nu e lipsit de modele feminine puternice, există o pereche de gemene din care cel puţin una din ele inspiră forţă de caracter. Kaidan, personajul masculin principal, e genul macho, băiatul care dă pe spate toate fetele şi care evident ajunge să îşi intersevcteze drumul cu Anna. Chimia dintre cei doi e foarte puternică şi nu e dragoste de la început, la el cel puţin mai e şi atracţia fizică, ea se manifestă destul de tare. Mai sunt câteva personaje tipice, din punctul meu de vedere lipsite de esenţă, dar un persoanj care mie îmi palce şi e chiar conturat frumos, e Blake, cel mai bun prieten al lui Kai. El e hai să spunem bufonul cărţii, tipul care te face mereu să zâmbeşti şi face tot felul de prostii.
Stilul autoarei e cel care te face să citeşti cartea repede şi să o înţelegi, să ajungi să îţi placă personajele. Wendy Higgins e genul de autoare care te face să vrei să citeşti şi continuarea. Ceea ce a făcut ea cu acest roman este destul de interesant, a păstrat oralitatea, dar nu s-a lăsat purtată de val şi a reuşit să o îmbine cu o naraţiune puternică. Sweet Evil e o carte care te prinde şi la final eşti plin de euforie, ţi se pare că e foarte bună, că e uau, dar dacă îţi acorzi ceva timp să îţi pui ordine între gânduri nu e chiar aşa cum ţi s-a părut anterior. Cu toate acestea mi-a plăcut, adică nu are multe lucruri speciale, dar o carte care reuşeşte să-mi ai gândul de la lumea din jur atunci când o citesc este o carte bună pentru mine, nu foarte bună, dar suficient de bună ca să o recomand şi altor persoane.
Sweet Evile e un roman pe care îl poţi citi într-o după amiază când vremea e ploiasă şi vrei să stai în casă cu o ceaşcă de ceai.

8/10

duminică, 20 octombrie 2013

Harry Potter împreună cu ziarul Libertatea!

M-am obişnuit să nu mai postez tot felul de posturi în care să fac reclamă din moment ce se pot găsi pe mai toate blogurile, dar de data aceasta nu m-am putut abţine şi nici nu aş fi vrut să o fac. 
Harry Potter este seria mea favorită din copilărie, ea reprezintă toate visele mele la o lume mai bună şi plină de magie pe care le aveam atunci. Primul meu post pe acest blog a fost cu 4 zile înainte să apară ultimul film Harry Potter şi Talismanele morţii Partea a IIa şi evident a fost despre influenţa cărţilor în viaţa mea şi cât de mult au însemnat ele.
Aşa că odată cu apariţia cărţilor cu Ziarul Libertatea a cărţilor în fiecare joi m-am gândit că este timpul să-mi amintesc de seria aceasta şi poate reuşesc să scriu câte o mini-recenzie pentru fiecare din ele. Pentru cei care nu aţi citit încă seria sau aţi citit-o şi nu o aveţi în bibliotecă trebuie neapărat să le cumpăraţi! 20 de lei pentru un volum e foarte puţin având în vedere că vor fi în format mare(13x20cm), paperback şi nu vor fi împăţite în mai multe volume! Asta ar însemna undeva la 140 de lei toată seria, pff eu am dat atât doar pe volumele cinci şi şase. 
Mai jos vă las data apariţiei fiecărei cărţi, calendarul îl voi pune şi în partea stângă pe blog ca să ştiţi când apar chiar dacă nu o să mai fie postarea asta pe pagină.


1. "Harry Potter şi Piatra filozofală" – 24 octombrie 
2. "Harry Potter şi Camera secretelor" – 31 octombrie 
3."Harry Potter şi Prizonierul din Azkaban" – 7 noiembrie 
4. "Harry Potter şi Pocalul de foc" – 14 noiembrie 
5. "Harry Potter şi Ordinul Phoenix" – 21 noiembrie 
6. "Harry Potter şi Printul Semipur" – 28 noiembrie 
7. "Harry Potter şi Talismanele morţii" – 5 decembrie

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes