joi, 10 ianuarie 2013

Recenzie (20): Obsidian de Jennifer L Armentrout


Obsidian

Lux #1
 Jennifer L Armentrout


Katy Swartz se mută din însorita Florida în Virginia de Vest, un loc nu tocmai favorabil pentru ea.
După ce şi-a pierdut soţul cu trei ani în urmă, mama ei decide că e timpul pentru o schimbare, ea şi Katy trebuie să lase trecutul în urmă şi să meargă mai departe, iar un oraş mic în care toată lumea ştie pe toată lumea ce se poate întâmpla?
Împinsă de mama ei, Katy trebuie să îi viziteze pe noii vecini, singurii de altfel. Ce putea a fi atât de râu? Vecinul de alături. Daemon, un băiat superb, în ai cărui ochi verzi te puteai pierde cu uşurinţă, era pe atât de insuportabil pe cât era de frumos sau pe cât era sora lui de drăguţă.
Katy şi Daemon trebuie să petreacă ceva mai mult timp împreună din cauza unor evenimente neaşteptate, ceea ce îi face pe amândoi irascibili şi gata să se omoare reciproc. Amândoi afirmă că se urăsc. Cât e de adevărat? Ştiţi ce se spune: de la dragoste la ură e doar un pas.
Obsidian face trecerea de la obsesia pentru vampiri la cea pentru Luxen, o specie de extratereştrii care sunt făcuţi din lume şi a căror ADN le conferă sub formă umană un aspect extrem de sexy.
Cartea are rădăcini bine puse în realitate, întrucât Katy este o iubitoare a cărţilor, mai ales a celor fantasy care au din plin şi legături amoroase şi are un blog, face recenzii. Dacă e să fim sincer Katy nu se deosebeşte cu nimic de noi, doar că ea îl are pe Daemon, o are pe Dee, care poate sunt ca noi la exterior, dar interiorul e cu totul altceva.
Obsidian este primul volum din seria Lux de Jennifer Armentrout. Axându-se mai mult pe relaţiile pe care le dezvoltă Katy cu cei din jur, Obsidian reaminteşte cititorilor că oricând se poate întâmpla ceva ce îţi va schimba viaţa, chiar şi atunci când eşti un şoarece de bibliotecă ce visează la o lume plină de vmapiri şi vârcolaci.
Cartea aduce ceva ce era practic absent în majoritatea cărţilor fantasy apărute în ultima vreme, o poveste în care există umor, nu doar dramă. Fiecare capitol din carte aduce măcar un moment în care nu te poţi opri din râs, măcar un moment în care Katy şi Daemon se calcă pe nervi reciproc. Există momente de tensiune, de pasiune, pentru că nu se poate vorbi de dragoste, momente care te fac să savurezi cartea.
Dacă în majoritatea cărţilor e dragoste la prima vedere, în aceasta nu găseşte. Ea face ca zicala: „Dacă o privire ar putea să ucidă, ai fi mort deja.” să fie permanent prezentă prin tensiunea are se găseşte între personajele centrale ale romanului.
Dee, sora geamănă a lui Daemon, este o fiinţă veselă, plină de viaţă care trăieşte fiecare moment. Ea deţine o personalitate total opusă cu cea a fratelui ei, ceea ce o pune de multe ori cu spatele la perete, pentru că Daemon este foarte protectiv, prea protectiv s-ar putea spune.
Puţinele momente de pasiune care există sunt trăite din plin de personaje, simţindu-se vibraţiile sentimentelor şi curentul electric care trece prin fiecare. Fiecare moment e descris foarte atent.
Romanul are un ton uşor jucăuş, fiind din perspectiva lui Katy şi te face să intrii foarte uşor în pielea personajelor.


Notă: 10
Titlul original: Obsidian
Autor: Jennifer L Armentrout
Editura: Entangled Publishing
Recenzie: Ştefana Alexandra

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes