sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Recenzie (23): Crescendo (Îngerul Nopţii #2) de Becca Fitzpatrick


Crescendo

Îngerul Nopţii #2

Becca Fitzpatrick


După ce a aflat că Patch, băiatul de care era îndrăgostită, este un înger căzut, viaţa Norei Grey nu mai este atât de normală, iar lucrurile rele continuă să se întâmple. Relaţia lor este tot mai ciudată, iar sentimentele Norei sunt tot mai vagi. În caz că viaţa ei era prea simplă, Marcie Millar începe să-şi facă prezenţa tot mai simţită, iar răbdarea Norei începe uşor să cedeze.
Când iubitul refuză să-ţi spună adevărul, iar persoanele care te înconoară nu pot face nimic să te ajute, singura petrsoană pe care te poţi baza eşti tu însăţi. Nora Grey decide că e timpul să-şi ia problemele în mâini şi să le rezolve singură, până la urmă e o persoană independentă, nu?
Într-o lume mult prea complicată, unde nici o relaţie nu este sigură, iar legăturile dintre persoane sunt atât de multe şi diferite, nu poţi avea încredere în nimeni, tot ceea ce trebuie să faci e să înveţi că alegerile tale sunt cele care îţi afectează cel mai mult viaţa. Nora realizează că trebuie să se oprească şi să facă ceva, chiar dacă înseamnă să se schimbe.
Patch nu mai este nici el băiatul care a fost. Odată întors la statutul de înger păzitor, el trebuie să aibă grijă de Nora şi nu numai, dar cealaltă persoană îi va complica relaţia cu fata pe care o iubeşte mai mult decât este deja.
Volumul doi din seria Îngerul nopţii aduce o nouă provocare, noi adevăruri şi persoane.
Faţă de primul volum din serie se observă deja o îmbunătăţire a stilului şi a poveştii. Dacă prima carte era ceva mai previzibilă, iar personajele erau plate, în cartea a doua totul este mai bine conturat, iar relaţiile care se dezvoltă sunt pline de viaţă, sentimente şi tensiune, lucruri care se pot simţi din descrieri.
Totuşi un lucru rămâne la fel la carte: momentele amuzante prezente între Patch şi Nora, cei doi nu încetează să îşi arunce replici acide uneori, fapt care condimentează relaţia lor.
Există o tensiune prezentă în acţiune încă de la început care te ţine prins în carte şi atunci când se întâmplă ceva te face să tresari şi să te întrebi cum de nu ai realizat ce avea să se întâmple. Multe din personaje nu mai
sunt ceea ce erau în volumul precedent, iar relaţiile dintre ele sunt clare. Este mult mai multă acţiune în acest volum, iar Nora nu mai e fetiţa plângăcioasă care era în prima carte. Se observă cum s-au maturizat personajele şi nu e decât un lucru foarte plăcut, întrucât totul a căpătat o altă lumină.
Câteva din misterele pe care Nora încearcă să le dezlege sunt complicate în aparenţă, dar când pui piesele cap la cap îţi dai seama cât de uşor era să ghiceşti sau se mai întâmplă să te surpindă total. Misterul care învăluie momentele din carte e bine venit şi nu e unul apăsător, deranjant, ba din contră e plăcut şi te ţine lipit de carte până la final. Apropo de final, este unul surprinzător care te lasă în aşteptare.

Nota: 9
Titlul original: Cescendo
Autor: Becca Fitzpatrick
Editura: Litera
Recenzie: Ştefana Alexandra

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes