miercuri, 13 februarie 2013

Recenzie (30): Vrăjitor şi vrăjitoare (Vrăjitor şi vrăjitoare #1) de James Patterson




Gen: Fantasy,
Data Publicării: 14 Decembrie 2009
Pagini: 356
Autor: James Patterson
Publicată de: Editura Leda
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads

Într-o lume în care Noul Ordin a preluat controlul, iar cei care sunt diferiţi ajung încarceraţi, toţi speră la eliberare. Când te trezeşti într-o noapte că nimic nu mai e ceea ce a fost, ce poţi să faci? Într-un regim totalitar nu există drepturi, iar Cel Care Este Unic e la putere. Cum poţi scăpa? Cine te poate ajuta?
Doi tineri, Wisty şi Whit sunt speranja unei naţiuni, dar ce speranţă? Ei ajung închişi, catalogaţi ca „extrem de periculoşi”, iar singura lor şansă de ieşire e magia, o magie în care nu cred, o magie pe care nu o simt.
Vrăjitor şi Vrăjitoare este primul volum din seria cu acelaşi nume. James Patterson este un autor care ştie cum să scrie o carte şi aici nu mă refer neapărat la poveste. Romaul e construit simetric se termină exact cum începe, ceea ce e foarte interesant pentru că te lasă oarecum cu un semn de întrebare, nu ştii dacă finalul şi începutul sunt acelaşi sau doar situaţii asemănătoare. Chiar mă întrebam la final dacă ceea ce am citit s-a întâmplat înainte de partea de la început. Cred că acest lucru crează un mister în jurul cărţii. Am mai întâlnit tehnica la mai multe cărţi, dar aplicată într-un mod diferit.
Povestea în sine nu e cine ştie ce la început. Am vrut chiar să renunţ după primele douăzeci şi ceva de capitole, dar nu-mi stă în fire să las o carte neterminată şi am continuat, nu pot să spun că regret. Deşi începutul a fost plictisitor, lungit şi nu m-a lămurit deloc, am trecut peste şi am ajuns la partea interesantă a cărţii. Exist o rezistenţă, ca în orice carte care are un regim totalitar sau e voba de o distopie, dar e puţin diferită, nu pot să spun în ce mod pentru că ar fi un spoiler uriaş, dar e chiar interesant şi te face să te simţ mai aproape de carte. Există o idee care stă la baza cestei rezistenţe: cine gustă prea mult din putere ajunge tiranic, ceea ce e adevărat în mare parte pentru că având putere devii mai orbit de ea şi ajungi să te crezi deasupra celorlalţi. Aşa că există un mod în care ei reuşesc să ţină acest lucru sub control. Dacă citiţi cartea o să vedeţi despre ce vorbesc.
Chiar dacă povestea în sine nu e forte impresionantă modul în care se desfăşoară totul e destul de captivant pe la jumătatea ei. Vrăjitor şi vrăjitoare e un roman care nu surpinde prin acţiune ci prin modul în care e scrisă. Îţi dai seama cine ştie să scrie o carte nu după povestae din ea, ci după cum e scrisă. James Patterson a înfrumuseţat totul prin modul cum scrie. E absolut superb, nu e încărcat şi are aura de poveste pe care ar trebui să o aibă toate cărţile, dar puţine sunt cele care o au.
Mă aştepta iniţial ca începutul să-mi placă foarte tare. Romanul intră direct în acţiune, brusc, e foarte interesant modul cum continuă după imaginea care se repetă la încput şi la sfârşit. Dar chiar dacă totul e din scurt în primele capitole, imediat se instalează o uşoară absenţă a acţiunii, nu te mai ţine în priză cartea şi e puţin previzibil ce se întâmplă până la un anumit punct.
Nu pot să spun că a fost o carte care m-a impresonat şi la care vreau neapărat să citesc continuarea. Dacă o să pun mâna pe volumul doi bine, dacă nu la fel de bine. E o carte pe care o citeşti când nu mai ai altceva sau dacă îţi place să citeşti poveşti care evoluează lent.
Ceea ce trebuie reţinut e că Vrăjitor şi vrăjitoare impresionează prin construcţie şi stil, nu prin poveste. E o carte de calitate din punct de vedere stilistic, dar nu şi în ceea ce ţine de firul naraţiunii.

7/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes