sâmbătă, 16 februarie 2013

Recenzie (31): X-Men: Cei dintâi



Gen: Acţiune, Dramă, SF
Data Apariţiei: 25 Mai 2011
Durată: 132 minute
Regizor: Matthew Vaughn
Titlul original: X-Men: First Class
Recenzie: Ştefana Alexandra


La începutul anilor ’60, când tensiunea dintre Statele Unite Ale Americii şi Uniunea Sovietică atinge cota ei maximă, lumea descoperă existenţa lor, a mutanţilor. Charles Xavier, un tânăr profesor expert în genetica mutaţiilor descoperă că sunt mai mulţi, mult mai mulţi precum e el. Tânărul Charles este înzetrat cu o putere increbilă de telepatie, nici măcar el nu-şi cunoaşte propriile limite. Împreună cu Raven, o mutantă care îşi schimbă forma, Erick, deasemenea mutant, dar care poate controla orice are proprietăţi magnetice, Charles îşi formează o echipă de mutanţi pentru a-l opri pe Shaw din a porni un al treilea război mondial.
Filmul prezintă începutul frăţiei mutanţilor aşa cum o ştim noi. Un început cu totul cutremurător a luptei dintre ce le două fronturi din lumea mutanţilor. Charles Xavier şi Erick Lehnsherr, la început doi prieteni, la final inamici. X-Men: Cei dintâi este o ecranizare după benzile desenate de la Marvel.
Cu o distribuţie minunată, ecranizarea a reuşit să-mi amintească cât de frumoase pot fi poveştile despre mutanţi. Cel mai impresionant personaj a fost Erick, jucat de Michael Fassbender. Pot să spun cu mâna pe inimă că a fost una din cele mai bune interpretări pe care le-am văzut până acum. Michael a reuşit să transmită toate snetimentele contradictorii pe care le avea Erick, un tânăr care în copilărie i-a fost ucisă mama chiar în faţa ochilor lui şi a cărui scot era să-l prindă şi să-l ucidă pe Shaw. Rolul lui e crucial în toată povestea filmului şi actorul care l-a interpretat a ştiut cum să-l facă iubit de cei care urmăresc filmul. Nici James McAvoy, care l-a interpretat pe Charles Xavier nu a fost mai prejos, actorul are chiar şi aspectul blând al Profesorului X. James l-a adus la viaţă pe tânărul Charles, blând, dulce şi un prieten adevărat. Am văzut-o chiar şi pe Jennifer Lawrence interpretând-o pe Raven într-un mod foarte realistic, în cazul în care rolul din Jocurile Foamei nu v-a impresionat, treuie neapărat să vedeţi cum o joacă pe Raven, se vede că ştie ce face.
Povestea de la baza filmului e una care practic te înmoaie. Pe tot parcursul filmului se leagă tot felul de prietenii care le vezi dezvoltându-se peste ani şi durând o viaţă, dar finalul îţi spulberă toate iluziile. Totul pare foarte real, actorii şi locurile unde s-a filmat sunt geniale şi fac totul să se lege, adică au până şi accent specific naţionalităţii personajelor.
Cu foarte multă acţiune la mijloc, filmul te ţine permanent în priză şi te prinde. Am fost plăcut impresionată de faptul că au ales un anumit moment din istorie şi l-au plasat în film. Adică toţi ştim despre războiul rece şi confruntările care erau între cele două mari puteri: URSS şi SUA. Nu doar că te face să te gândeşti la ce a pornit de fapt disputa dintre cele două, dar face şi un mic exerciţiu de istorie.
Filmul nu se adresează neapărat unui anumit grup ţintă, adică are menţiunea „Acordul părinţilor pentru copii sub 12 ani”, dar nu mi s-a părut că un copil de 12 ani ar vedea ceva care este inadecvat. Adică sunt unu, două momente ceva mai nepotrivite pentru copii, dar cam atât. Oricum în rest poate oricine să se uite la el, nu e un film siropos, are acţiune, dramă şi cam tot ce ar trebui să aibă un film bun.
Dacă aveţi ocazia să vedeţi filmul, eu zic să nu ezitaţi.

9/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes