joi, 21 februarie 2013

Recenzie (33): Half Blood (Covenant #1) by Jennifer L. Armentrout




Gen: Fantasy, Young Adult
Data Publicării: 18 Octombrie 2011
Pagini: 281
Autor: Jennifer L. Armentrout
Publicată de: Spencer Hill Press
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads

Dacă ţi-ai imaginat că poţi să te ascunzi de cei alături de care ai trăit aproape toată viaţa ta, te înţeli. Ei te vor găsi, te vor aduce înapoi şi-ţi vor decide soarta, iar tu nu vei avea nimic de spus în ea. Sau poate da? Acum depinde doar de cine eşti, dacă ai sânge pur sau semi-pur, dacă eşti cineva sau doar o marionetă.
Alexandria Andros este o tânără cu sânge semi-pur, care în urmă cu trei ani a fugit împreună cu mama sa pentru a scăpa de ceva necunoscut ei, dar care la acel moment o făcuse pe mama sa să nu-şi mai dorească să trăiască printre semenii ei. După ce mama ei este ucisă de un daimon, o creatură care a fost secată de viaţă şi lăsată să distrugă. Aiden este trimis de Covenant, o instituţie în care cei cu sânge pur şi semi-pur sunt educaţi. El şi Kaidan, doi prieteni şi Santinele în acelaşi timp o găsesc şi o aduc înapoi sub protecţia Covenantului, ei de aici încep cu adevărat problemele pentru Alex.
Half-Blood este primul volum al seriei covenant scrisă de Jennifer L. Armentrout. Am început să citesc seria pentru că am avut deja contact cu alte cărţi ale autoarei, seria Lux mai exact, şi mi-a plăcut foate tare. Am zis să-i dau o şansă şi acestei serii. Şi am fost dezamăgită.
Nu ştiu câţi dintre voi aţi citit seria Academia Vampirilor, dar eu am făcut-o şi am fost şocată să descopăr atât de multe asemănări între cele două. Trebuie precizat că Academia Vampirilor a fost publicată în 2007, iar Covenant în 2011. Acum nu ştiu ce să spun, că s-a plagiat sau nu asta nu ştiu, dar cu siguranţă sunt prea multe idei comune şi cred că e posibil ca Academia Vampirilor să fie un punct de plecare pentru seria Covenant. Sunt pre amulte coincidenţe ca să nu fie cea mai mică legătură. Dacă ar fi fost publicate în acelaşi an aş mai fi zis, dar în situaţia curentă nu există îndoială.
Oricum am continuat să citesc cartea pentru că stilul autoarei este foarte diferit de cel a lui Richelle Mead, autoarea seriei Academia Vampirilor. Există o oarecare tentă de amuzament între paginile cărţii, Alex deşi seamănă mult cu Rose, personajul principal din seria lui Mead, este mai ironică şi plină de viaţă, dar mai cu capul pe umeri. Alex este caracterizată de modul în care se ridică după ce cade şi cum reuşeşte să-i facă pe cei din jur să zâmbească mai mereu. Aiden, personajul principal masculin, seamănă cu Dimitri, dar mi-a plăcut mai mult, nu e antrenorul acela arogant şi răutăcios uneori, este din contră o fie blândă şi răbdătoare.
Jennifer are un mod mult mai lejer de a scrie. La Richelle se observă o preocupare pentru detaliu şi fineţuri, în schimb Jennifer scrie frumos şi fără „înflorituri” dacă pot să spun aşa. Oricum abele autoare scriu minunat. Prima a certe a seriei nu m-a impresionat, după cum am spus mai sus asemănarea cu Academia Vampirilor a cam stricat totul şi a făcut totul cam previzibil. Adică în mare parte ştiu ce se întâmplă în Academia Vampirilor şi dacă leg personajele între ele îmi dau seama imediat ce se poate întâmpla. Chiar dacă se asemănă cu această serie, sper ca doar acest volum să aibă atmosfera comună. Deja am sesizat câteva elemente diferite, cum ar fi faptul că Alex este mult mai puternică şi mai importantă în carte şi în societatea din ea, decât a fost vreodată Rose.
Sper doar ca volumul al doilea să fie mult mai bun. Da, îi mai dau o a doua şansă acestei serii, sper să nu fiu dezamăgită. N-aş putea să vă recomand încă seria, dacă n-aţi citit Academia Vampirilor e mai bine să o citiţi pe aceea, apoi pe aceasta dacă vreţi. Voi citi volumuil doi şi voi vedea dacă primul volum a fost doar un accident sau dacă se continuă povestea.
6/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes