marți, 19 martie 2013

Recenzie (37): Magazinul de sinucideri de Jean Teule


Gen: Umor, Ficţiune
Data Publicării: 03 Martie 2011
Pagini: 120
Autor: Jean Teule
Publicată de: Editura ALL
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads
Cumpăraţi-o de pe: ALL.ro
Recenzie scrisă în cadrul campaniei vALLuntar, ediţia a IIa, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA


Viaţa nu e doar alb şi negru, dar există momente în care nimic nu mai are sens. O persoană se poate ridica din singurătate, dar într-un anumit moment, când aceasta renunţă să mai lupte, cade într-un gol din care nimic nu o mai poate aduce înapoi. Şi atunci apelează la ultima scăpare: îşi pune capăt vieţii.
Magazinul de sinucideri este locul la care oamenii fără nicio speranţă apelează atunci când simt că le vine momentul. Fiecare îşi alege propria manieră de a muri: otrăvuri, frânghii, eventual ceva rapid şi fără durere. Familia Tuvache deţine acest magazin, iar tradiţia este dată din generaţie în generaţie... totuşi ce îi aşteaptă pe aceştia odată cu venirea pe lume a noului copil? Alan Tuvache este cel de-al treilea, şi cel mai mic dintre copii familiei. Încă din primele momente de viaţă Alan îşi impune modul de a fi printr-un zâmbet, care şochează întreaga familie.
O familie plină de melancolie în care soseşte un zâmbet, cam aşa ar putea fi descrisă familia Tuvache. Într-o casă unde nimeni nu mai ştie bucuria de a trăi, un mic băieţel încearcă să schimbe o tradiţie. Întrebarea este: Va reuşi să o facă? Magazinul de sinucideri este un roman care se citeşte foarte repede. Această carte surprinde prin simplitatea cu care este scris şi umor negru caracteristic. Având doar câteva pagini, catea m-a prins în poveste. Deşi nu este o poveste impresionantă, e plăcută şi sunt momente umoristice, momente emoţionate, de-a lunul celor câteva pagini treci printr-o multitudine de sentimente odată cu personajele.
Alan Tuvache este un băieţel extrem de drăguţ care reuşeşte să-şi calce familia pe nervi cu fiecare „La revedere!” pe care i-l spune fiecărui client, ca şi cum acel client s-ar mai întoarce vreodată din moment ce a ales să se sinucidă. Băiatul este acea lumină pe un cer plin de nori. El reuşeşte prin atitudinea lui optimistă să împrăştie buna dispoziţie. Personal m-am simţit mult mai veselă după fiecare moment în care copilul reuşea să zâmbească când vedea atât de multe lucruri triste.
Restul personajelor nu sunt chiar interesante, ci doar colorează realitatea cărţii. Ce mi s-a părut interesant la această familie este modul în care aleg numele pentru copii, toţi au nume de sinucigaşi! Până şi bietul Alan s-a făcut cu numele unui tip care s-a omorât! În adâncul meu am sperat ca el să fie avut numele unei altfel de persoane.
Se observă că autorul a făcut ceva cercetare înainte să scrie cartea, ceea ce mi se pare foarte bine. Un autor trebuie să cunoască foarte bine universul descris, din această cauză spun mereu că universul imaginar e cel mai uşor de descris. Au existat în carte date despre personalităţile a căror nume copii le poartă sau despre modalităţile prin care te puteai sinucide, e clar că a fost făcută o muncă de cercetare.
Întregul roman e scris la persoana a treia. Acest lucru oferă o oarecare detaşare a naratorului, dar face ca cititorul să fie şi mai prins în carte, tocmai pentru că nu ştie toate intenţiile persoanjelor şi ceea ce sunt ele în stare să facă pentru a-şi atinge obiectivele.
Finalul cărţii este unul cum nu se poate mai şocantă. Nu mă aşteptam la un final de acest gen şi trebuie să recunosc că m-a dezamăgit puţin modul în care s-a terminat. Ştiu că un final trebie să fie şocant, dar de data aceasta cuvântul „şocant” nu se potriveşte, nu avea ce căuta în context. E adevărat că se potriveşte cu întreaga carte, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi placă.
Recomand cartea pentru momentele în care nu mai ştiţi ce să citiţi şi sunteţi în căutarea unei lecturi uşoare şi cu ceva umor negru.


8/10

24 comentarii:

Duduş spunea...

Am mai citit cateva recenzii despre carte si avand in vedere ca toata lumea spune ca este una buna, banuiesc ca va trece si prin mainile mele cat de curand.
Felicitari pentru receznei, foarte reusita

Andra spunea...

Eu am iubit cartea asta... pana la ultima propozitie... pe care am detestat-o. Am fost la fel de socata ca si tine.

piticidarvoinici spunea...

nu am citit-o,insa am aflat multe lucruri interesante si am trecut-o deja pe lista mea de carti de citit :D
multumim pentru recomandare si spor la plantat copacei

Spunsieu spunea...

Foarte interesant subiectul, umorul negru chiar ma atrage.

Pishky spunea...

pare o carte interesantă din recenzia ta :)

Maria spunea...

Și eu am acut aceeași reacție la final, dar per total, cartea e drăguță și chiar mă bucur că am avut ocazia să o citesc :)
Foarte frumoasă recenzia ta :D

Florin Morosan spunea...

Pe mine m-a făcut curios doar citind titlul ... care e foarte interesant, ca de altfel toată cartea din ce spui în recenzie. Chiar mi-ar place să citesc cartea.
Spor la strâns comentarii și plantat copaci!
Toate cele bune!

Radu spunea...

Da, pare interesantă cartea. De fapt toată ideea de a avea un „magazin al sinuciderilor” mi se pare interesantă. Cam tristă, da, fiindcă nu sunt de acord cu acest comportament sau cu această decizia a individului, dar dacă e doar o carte, atunci e ok.

Dar faptul că Alan aduce raza de soare și umor, face ca totul să fie mai frumos.

PS: recitește te rog și vezi că ai câteva litere pe care le-ai păpat sau adăugat pe ici și colo.

Spor la plantat!

raluka spunea...

pentru unii e greu de inteles umorul negru, dar cred ca mi-ar placea cartea..frumoasa recenzie;)

Krisz spunea...

Am facut o mica pasiune pt cartea asta de cand am mai citit o recenzie din cadrul campaniei. In plus, faptul ca actiunea se petrece intr-un viitor distopic (cel putin asta imi da senzatia) o face sa para si mai interesanta. Coperta e ft tare, iar ideea de umor negru suna perfect pt mn :D

Anonim spunea...

PACAT DE FINAL!!

Rucsi Rucs spunea...

mi-a placut super mult cartea, chiar e pe genul meu :).
super recenzia :*

Ramona Alexis spunea...

O carte interesanta, sigur o voi citi candva. :D

Roxana Matfei spunea...

Vreau si eu sa citesc aceasta carte! Cand imi voi face un nou stoc (probabil de Paste) o voi trece pe lista! Spor la plantat copacei!

omulvaly spunea...

Eu am vrut sa iau ”ma sinucid alta data” de Kersten Gier! am fi fost pe aceelasi subiect :D Spor la plantat !

omulvaly spunea...

eu am vrut sa iau ” ma sinucid alta deta ” de Kersten Gier” Am fi fost pe acelasi segment :D Spor la plantat !

Hellen spunea...

Am citit cartea si este minunata.O recenzie super! Bine ca ți-am împrumutat cartea :))

Cristina s World spunea...

Bafta la strans comentarii!

Danonino spunea...

Intr-o zi cum e asta, putin innorata, pare a fi lectura perfecta. Mi-a placut cum ne-ai lasat (pe care care nu am citit cartea inca) cu dorinta foarte puternica de a afla cum se termina de este atat de socant...

kemetblog spunea...

Chiar se citeşte foarte repede şi e o lectură plăcută; păcat de final - cu un aşa deznodământ, nu văd cum ar mai fi posibile planurile descrise înainte.

Elly Weiss spunea...

Mi-a placut recenzia. Oleaca de umor negru nu strica niciodata :) Si mie imi place.
Spor la comentarii!

Laurentzyu spunea...

Vreau si eu! :((

alexa spunea...

Nu am citit cartea. Colega mea a citit-o in cadrul campaniei.
Mi se pare interesanta si as vrea sa ma uit si la film.

Cupcake spunea...

in liceu mi-ar fi placut sa citesc astfel de carti,dar acum nu...

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes