vineri, 31 mai 2013

Recenzie (41): Marele Gatsby



Gen: Dramă, Romantic, Dragoste
Data Apariţiei: 17 mai 2013
Durată: 142 minute
Regizor: Baz Luhrmann
Titlul original: The Great Gatsby
Recenzie: Ştefana Alexandra


Gatsby? What Gatsby?

Nick Carraway, un scriitor în devenire, surprinde lumea anului 1922. În epoca decăderii valorilor, a jazz-ului, a contrabandei, Nick pleacă în căutarea visului american. Acesta se trezeşte locuind din întâmplare lângă unul din cei mai cunoscuţi locuitori a New York-ului pentru petrecerile lui somptoase. Jay Gatsby, misteriorul vecin al lui Nick este un milionar devenit peste noapte. Nimeni nu ştie cine e, de unde vine, dar toţi îi cunosc petrecerile, cu sau fără invitaţie ei sunt mereu acolo.
Intrat în lumea iluziilor, a bogăţiei, a iubirii, Nick scrie povestea unei iubiri neîmplinire, a unui amor stins. Locuind vizavi de verişoara lui, Daisy, care era căsătorită cu Tom Buchanan, scriitorul atinge apogeul lumii fade a celor bogaţi.
Marele Gatsby este ecranizarea cărţii cu acelaşi nume, scrisă de F. Scott Fitzgerald. Romanul şi filmul sunt aceiaşi poveste transmisă în mod diferit. Acest film este o execpţie. Ecranizarea bate cartea cu mult. Imaginea societăţii new-yorkeze de la 1922 prinde culoare prin efectele vizuale, sonore şi efectele 3D utilizate de regizor în crearea filmului. Atunci când eşti în sala de cinema, privind ecranul ai senzaţia ca te cufunzi în epoca petrecerilor, a jazz-ului. Am rămas pur şi simplu fascinată de modul în care a fost realizat filmul, cu câtă viaţă şi pasiune este spusă povestea lui Jay Gatsby.
Personajele sunt la fel ca şi în carte, pline de viaţă, dar spre deosebire de carte aici au culoare. Avându-l pe Leonardo DiCaprio în rolul lui Jay Gatsby, filmul se anunţa din prima foarte interesant. Leonardo reuşeşte să surprindă exact caracterul lui Jay, un bărbat plin de vise, cu aspiraţii, dar care este prins în propriul trecut, un trecut din care lipsea ceva, iubirea. După cinci ani, Jay Gatsby se întoarce în viaţa lui Daisy pentru a o recâştiga. Modul în care DiCaprio îşi interpretează personajul e minunat, un actor desăvârşit. În rolul lui Daisy a fost distribuită Carey Mulligan, cred că cel ai cunoscută pentru rolul lui Kitty din Mândrie şi prejudecată. Actriţa adoptă un look şi o atitudine specifică epocii. Daisy este genul de femeie care ţine foarte mult la statutul social şi care trăieşte o viaţă pentru ochii lumii şi una total diferită pentru ea. Nick, interpretat de Tobey Maguire, este mereu în centrul acţiunii, dar invizibil oarecum, e ascuns în umbră şi observă. Personajul lui, deşi nu pare, influenţează cel mai mult acţiunea, sosirea lui în New York este prima piesă care cade din multe ce îi vor urma.
Am mers la film din pură curiozitate, trailer-ul a fost minunat şi speram ca ecranizarea în sine să fie măcar pe jumătate la fel de bună. Ei, m-am înşelat. Filmul a fost mult peste aşteptări. Acesta e ceea ce trebuie numit o capodoperă cinematografică. Consider că atunci când se vorbeşte despre arte vizuale, în mod deosebit despre film, ceea ce contează este imaginea şi ce transmite ea. Filmele nu trebuie să aibă o poveste incredibilă în spate, ci îmbinarea efectelor este cea care necesită să surprindă.
Pe lângă toate acestea, mai există şi fundalul muzical. Încă odată, am avut o surpriză plăcută, Lana Del Rey, intepreta unuia din cele mai importante dintre soundtrack-uri reşeşte să inspire atmosfera de poveste.
Personal mi-a plăcut foarte mult filmul şi îl recomand oricui. Dacă aveţi ocazia să îl vedeţi la cinematograf e şi mai bine, pentru că altfel îl vezi pe un ecran mare, într-o sală plină.
9/10

1 comentarii:

EEmy ♥ spunea...

Premiu,dulce premiu :3 http://fantasy-readers.blogspot.ro/2013/06/heilume-nun-am-murit.html

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes