marți, 30 iulie 2013

Recenzie (44): Chimie perfectă (Chimie perfectă #1) de Simone Elkeles


Gen: Young Adult, Romance
Data Publicării:23 Decembrie 2008
Pagini: 354
Autor: Simone Elkeles
Publicată de: Leda
Recenzie: Ştefana Alexandra


Suntem fiinţe pline de defecte, pline de vicii şi alte aspecte mizere ale vieţii, dar suntem umani, e normal. Ne ascundem în spatele unor măşti create pentru societate, preferăm singurătatea, ne închidem sufletele în cutiuţe mici pline de esenţa aceea ce suntem. În timp tot mai ascundem ceva, tot ne îndepărtăm de ceea ce nu vrem să recunoaştem, dar nimic nu durează la infinit. La un moment dat, când te aştepţi cel mai puţin presiunea esenţei tale va face pereţii să cedeze, iar ceea ce va ieşi, toate fricile, toate defectele tale vor înăbuşi imaginea creată. Care este faţa adoptată pentru societate? Nu poţi şti vreodată. Uneori e o mică păpuşă de porţelan, chipul perfecţiunii intangibile, alteori e chipul delicvenţei, a persoanei situate cel mai jos în rangul social, cea care inspiră frică.
Brittany Ellis este micuţa prinţesă a liceului. Viaţa ei e perfectă. Sau măcar în ochii celorlalţi este. Fata perfectă a liceului ascunde cele mai egre secrete. Ştiţi cum se spune, cei care par inofensivi sunt cei mai periculoşi. Nimeni nu s-ar gândi că micuţa domnişolară perfectă duce o viaţă diferită faţă de imaginea pe care o afişează.
Alejandro Fuentes, băiatul macho, un mexican, tipul rău din banda Latin Blood. El este opusul a ceea ce reprezintă viaţa aparentă a domnişoarei Ellis. Deşi nici el nu este lipsit de secrete. Alex are proprii lui demoni, demoni care aşteaptă în tăcere momentul oportun.
Planetele încep să se alinieze atunci când perfecţiunea şi dezastrul se ciocnesc... în banca din laboratorul de chimiei a doamnei P. Măştilor sunt mai instabile ca niciodată. Apropierea dintre ei e periculoasă pentru viaţa care o duc. Două persone opuse ajung să convieţuiască din nevoie.
Chimie perfectă de Simone Elkeles este ceva mai mult decât un roman de dragoste, este o poveste cu tâlc. La prima vedere pare o imagine banală, comună chiar: tipa super bogată şi fiţoasă se întâlneşte cu tipul rău, genul acela de bad boy, dar nu e tocmai aşa, deşi nu iese în totalitate din tiparul acesta.
Scrisă din două perspective total opuse, Chimie perfectă prezintă gândurile şi acţiunile celor două personaje principale ale căror lumi nu se ciocnesc mai niciodată, dar atunci când o fac...
Personajele evoluează într-un mod interesant, e ca şi cum personalităţile lor s-ar întrepătrunde, dar se păstrează rădăcina. E interesant să observi cum până la finalul romanului se conturează cu totul alte persoanje care amintesc faptul că în timp persoanele se schimbă chiar dacă rămân aceleaşi. Cred că acest lucru mi-a plăcut cel mai mult la carte. Romanul nu e unul din cele mai bune pe care le-am citit, e genul acela de carte comercială care nu are o poveste foarte originală, dar stilul autorului şi modul în care îşi contruieşte personajele te face să vrei să citeşti cartea mai departe. E adevărat că am ghicit cam tot ce se putea întâmpla în carte şi nu am fost surprinsă de acţiunile personajelor sau de soarta lor, dar a fost o lectură plăcută. A fost interesant să văd personaje chiar desprinse din realitate, nu genul acela care n-au nicio treabă cu realitatea, din contră ele par foarte umane.
Chimie perfectă e o carte pe care o poţi citi oriunde, o carte care poţi să o iei cu tine undeva şi să te pirzi printre paginile ei pentru câteva momente. De ce? Pentru că deşi nu e o poveste nouă e ceva care prindre, ceva care îţi ia gândurile de la grijile de peste zi.

7/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes