miercuri, 7 august 2013

Recenzie (47): Jocul Minciunii (Jocul Minciunii #1) de Sara Shepard


Gen: Young Adult, Mystery, Thriller
Data Publicării: 7 Decembrie 2010
Pagini: 307
Autor: Sara Shepard
Publicată de: Leda
Recenzie: Ştefana Alexandra


Viu sau Mort. O disjuncţie. Dar ce faci atunci când te trezeşti o fiinţă traslucidă, pe gresia din baie şi legat de o persoană pe care nu ai cunoscut-o în timpul vieţii? Prima reacţie? Ţipi. A doua reacţie? Ce mi se întâmplă? A treia reacţie? Ajungi să te obişnuieşti cu necunoscutul. Sau nu. Poate e doar parte din joc. Jocul de vine periculos, letal dacă nu ştii să-l ţii sub control, ceea ce s-a dovedit a fi... adevărat?
Sutton Mercer s-a transformat din fata populară în fata trasparentă în doar câteva ore. Viaţa ei – sau ce a mai rămas din existenţa sa pe lumea aceasta – este legată de reflexia ei în oglindă, sora ei geamănă Emma Paxton pe care nu a cunoscut-o niciodată, nici măcar nu ştia de existenţa ei. Emma descoperă că are o soră şi încearcă să o găsească. Ce se întâmplă în momentul în care află adevărul? Îi ia locul surorii sale în faţa celorlalţi şi caută asasinul. Dar de unde poţi începe când toţi, absolut toţi sunt suspecţi?
Jocul Minciunii este primul volum al seriei cu acelaşi nume scrisă de Sara Shepard. Cartea prezintă destinul a două surori care sunt ca două jumătaţi ale aceluiaşi întreg şi aici mă refer la propriu; la exterior sunt absolut identice, dar interiorul diferă, în timp ce Emma e o fată drăguţă, amabilă, Sutton e răutăcioasă, maliţioasă aş putea spune, care calcă pe toţi şi toate pentru un joc, dintr-o persoană au rezultat două: una bună şi una rea, cam aşa arată şi cele două părţi ale unui om.
Nu e deloc uşor să îţi dai seama cine e un asasin când toţi par suspecţi. Sutton a avut grijă în timpul vieţii să le dea tuturor un motiv ca să o vadă moartă.
Poate că Sutton le făcuse farse colegilor- tuturor colegilor! Oricine putea fi ucigaşul ei.
Ea a avut absolut totul şi nu a ştiut să aprecieze acest lucru, deşi a fost adoptată şi numai acest lucru e un dar imens, ea a considerat că merita, că era desupra celorlalţi. Pe de altă parte Emma nu a dus lipsă de multe lucruri, mai ales de o familie adevărată. Modul în care Emma se comportă în preajma celor care o cunosc pe Sutton, mai ales cu familia ei e atât de înduioşător, se observă că ştie să aprecieze lucrurile.
Cartea este destul de bună, nu excepţională şi nici nu se ridică la nivelul unui roman poliţist adevărat, dar pentru citit seara târziu merită citită. Este scris din perspectiva lui Sutton, fantomă prinsă de destinul Emmei, şi din acest motiv există câteva flashback-uri de-a lungul cărţii. Trecerea de la prezent la amintirile lui Sutton nu are loc brusc şi fără nicio legătură cu ce se întâmplă în acel moment, din contră există conexiuni şi nu se creează confuzie.
Există o mare varietate de figuri în roman. Ethan e tipul misterior, destul de interesant şi intrigant care nu apare foarte des, dar are acel ceva care îţi ţine atenţia camptată şi te întrebi ce are el aşa de special. Sora mai mică a lui Sutton, Laurel are o personalitate mai deosebită, ea se găseşte oarecum în conflic cu propriul sine, mi-a fost milă de ea în câteva momente. Şi mai este misteriorul Thayer despre care se tot vorbeşte în carte, dar nu apare niciodată, cred că din toate personajele el mi-a atras cel mai mult atenţia şi sper să apară în unul din volumele următoare, eventual să fie printre personajele centrale.
Jocul Minciunii merită citită pentru intrigă, nu e cine ştie ce carte deosebită, dar are o poveste bună la bază. Cred că o să ajung să citesc ultimul volum chiar şi pentru a afla cine a ucis-o pe Sutton şi care erau motivele pentru care a recurs la asta.

7/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes