luni, 12 august 2013

Recenzie (49): Două adevăruri şi o minciună (Jocul Minciunii #3) de Sara Shepard


Gen: Young Adult, Mystery, Thriller
Data Publicării: 7 Februarie 2012
Pagini: 292
Autor: Sara Shepard
Publicată de: Leda
Recenzie: Ştefana Alexandra


Tuturor le place un joc bun. Şi ce dacă acel joc poate afecta viaţa unor persoane? Atâta timp cât nu eşti chiar tu victima continui să râzi de bieţii ghinionişti care au devenit ţinta glumelor şi farselor bine plănuite. Dar ce se întâmplă când glumele ajung prea departe? Când te găseşti agăţat de destinul surorii tale pentru că eşti... moartă.
Sutton Mercer îşi caută asasinul dincolo de moarte, alături de sora sa geamănă Emma. Cele două fete nu s-au cunoscut când Sutton era încă în viaţă, cineva s-a ocupat să o elimine pe sora populară şi maliţioasă. Cu o mulţime de persoane care o urau, Sutton Mercer şi-a găsit finalul poate chiar în mâna unui prieteni, a familiei sau a iubitului perfect, dar asta rămâne de aflat. Când toţi sunt posibili suspecţi trebuie să ştii cum să deosebeşti un criminal de o victimă furioasă. Al treilea volum al seriei Jocul Minciunii, Două adevăruri şi o minciună, continuă povestea Emmei şi a lui Sutton în căutarea criminalului. După ce în primele volume Emma îşi alege suspecţii din rândul prietenilor şi familiei surorii sale, în acest roman apare un nou suspect, un personaj despre care s-a tot vorbit încă din primul roman şi a fost înconjurat de o aură de mister de la bun început: Thayer Vega!
Thayer este un personaj mult mai complex decât mă aşteptam. Apariţia lui de la finalul volumului doi a dat peste cap foarte multe lucruri: relaţia dintre Sutton(Emma) şi Laurel care începea să fie tot mai bună, prietenia dintre Madeline şi Sutton(Emma) şi multe alte lucruri, cum ar fi câteva farse din Jocul minciunii. Chiar şi în volumul acesta când se presupune că aflăm multe lucruri despre el, nu aflăm chiar mare lucru, Thayer Vega păstrează în comntinuare aerul misterios care ne-a obişnuit în primlele cărţi. Totuşi acţiunea devine tot mai interesantă de când a apărut el în peisaj, există ceva nou adus la poveste şi Thayer e genul de persoană de la care nu ştii la ce să te aştepţi, ceea ce o influenţează mult pe Laurel.
În Două adevăruri şi o minciună Sutton îşi face prezenţa tot mai simţită, este un narator mai activ aş putea spune. Amintirile ei aterizează ca nişte bombe în mijlocul unei situaţii pline de suspans. Când te aştepţi mai puţin eşti transpotat în una din amintirile fetei, poate chiar din seara în care a murit sau nu. Am apreciat faptul că amintirile nu mai erau la fel de previzibile şi aveau ceva mai multă viaţă în ele. Nici nu îţi dai seama ce să crezi despre unele personaje, sunt aşa de interesante ceea ce te face să te gândeşti de ce i s-a dat aşa multă importanţă, ce ascunde şi aşa mia departe. Eu rămân la primul meu suspect(ă) şi sun destul de sigură de ceea ce afirm pentru că lucrurile se întâmplă cu un motiv chiar şi în cărţi.
Cred că Thayer a făcut cartea, adică erau momente în care nu apărea şi tot ce voiam era să văd ce se mai întâmplă cu el. Nu apare el fizic de multe ori, dar celelalte personaje vorbesc permanent despre el, ajungi să crezi că e o carte despre el şi nu despre misterul ce învăluie viaţa lui Sutton. Chiar aş vrea să se scrie o carte care să explice mai multe despre el, evident de Sara Shepard nu e orice autor random.
Trebuie să recunosc, această carte a avut mai multă intrigă decât primele două şi chiar sper că seria va fi în continuare la fel hm... bună. Merită citite celelalte volume doar ca să ajungi la acesta. Sincer, am început seria ca să ajung aici.

8/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes