luni, 2 septembrie 2013

Recenzie (52): Plaja adolescenţilor



Gen: Familie, Musical
Data Apariţiei: 19 Iulie 2013
Durată: 110 minute
Regizor: Jeffrey Hornaday
Titlul original: Teen Beach Movie
Recenzie: Ştefana Alexandra


Vara există pentru a te distra. Soare, plajă, nisip, valuri. Cadrul perfect pentru o vară ce nu se va mai termina. Brady şi McKenzie "Mack" sunt doi adolescenţi care îşi petrec vara pe plajă, pe plada de surf. Totuşi atunci când te aştepţi mai puţin ceva apare şi-ţi strică planurile. Cu o zi înainte ca un val de aproximativ 12 metrii să îşi facă apariţia, mătuşa lui Mack vine pentru a-i oferi şansa să înveţe la unul din cele mai bune licee, un lucru pe care ea i l-a ascuns lui Brady.
„Visele sunt libere, aşa că eliberează-ţi visele.” (Astrid Alauda)
Din dorinţa de a mai face un lucru înainte să plece cu mătuşa ei, McKenzie decide să accepte provocare pe care valul o creează chiar în momentul în care o nouă furtună e pe punctul de a începe. În încercarea de a o salva pe Mack, Brady este prins şi el de furtună, iar împreună ajung într-o lume a filmului.
Palaja adolescenţilor este un film Disney, aşa că vă imaginaţi probabil că este realizat în aşa manieră ca oricine să-l poată urmări. Filmele Disney se adresează copiilor şi preadolescenţilor aşa că nu vă aşteptaţi la cine ştie ce scene uimitoare. Filmul este destul de captivant dacă nu ai ce face seara şi vrei să vezi ceva nu foarte lung şi care să nu necesite foarte multă concentrare.
Povestea care stă la baza filmului nu e chiar foarte originală dacă este să o analizăm, dar modul în care a fost „spusă” o face ceva mai ok. Mi-au plăcut foarte mult momentele în care se cânta, mai ales când au cântat motocicliştii. Ceea ce este chiar de apreciat la acest film este munca depusă de actori pentru a învăţa şi pune în scenă coregrafia pentru fiecare moment. Se vede că s-a muncit pentru fiecare moment muzical şi nu numai.
Deşi să fii blocat într-un film din anii ’60 nu este chiar cel mai plăcut mod de a-ţi petrece vara, mai ales ultimele moment cu persoana iubită, Brady şi McKenzie oferă o lecţie de viaţă reuşind să se adapteze.
Personajele sunt cam ciudăţele din punctul meu de vedere, dar cum nu ştiu multe despre anii ’60 nu prea am ce să comentez. Stilul surferilor îmi aduce foarte mult cu cel hippie, dar nu e nimic surprinzător având în vedere că atunci s-a manifestat cel mai mult, apoi mai sunt motocicliştii care sunt personaje tipice pentru ceea ce reprezintă ei, rebeliunea. Apoi mai sunt mătuşa care e prezentată la început ca unul din personajele negative, bunicul care este acel bătrân bun şi iubitor care-l găsim în majoritatea filmelor Disney, şi evident Brady şi McKenzie, toate aceste personaje aparţin perioadei în care trăim noi. McKenzie e genul de persoană care ar face orice ca să mulţumească pe toată lumea, iar Brady băiatul copilăros, cu o inimă de aur, cel puţin eu aşa i-am văzut.
Per total filmul a fost destul de bun, chiar dacă povestea nu e cine ştie ce. A fost amuzant pe alocuri, a avut o morală ca toate filmele Disney pe care le-am văzut eu vreodată. Sincer e foarte bine că se pune o morală în filmele pentru copii pentru că astăzi ei nu mai citesc fabule şi bunicii moderni nu le mai spun poveştile clasice, aşa că măcar de la televizor să înveţe ceva.

7/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes