marți, 22 octombrie 2013

Recenzie (57): Sweet Evil de Wendy Higgins


Gen: Romance, Fantasy, Young Romance
Data Publicării: 1 Mai 2012
Pagini: 453
Autor: Wendy Higgins
Publicată de: HarperTeen
Recenzie: Ştefana Alexandra


Ce ar fi dacă viaţa noastră ar depinde de o singură trăsătură caracteristică? A fi bun sau a fi rău. În general ne lăsăm influenţaţi de cei din jurul nostru. Când cineva te întreabă de ce fumezi sau de ce mergi la aşa de multe petreceri, un răspuns imediat, instinctiv: „Anturajul.” Fiinţele umane sunt uşor influenţabile şi peste tot există „ispite”. Te-ai întrebat vreodată dacă chiar există demoni? Demoni din limburi care se plimbă printre noi şi ne atrag spre rău. Ce şansă ar avea îngerii păzitori împotriva unor astfel de creaturi?
Mânie. Adulter. Abuz de substanţe. Minciuni. Lăcomie. Mândrie. Avariţie. Invidie. Poftă trupască. Hoţie. Ură. Crimă.
Doisprezece păcate. Doisprezece căi spre pierzanie. Dacă nu eşti influenţat de una vei fi influenţat de cealaltă, măcar odată vei fi atras spre păcat, depinde când, unde şi de către cine sau ce.
Sweet Evil prezintă o lume plină de influenţe negative. O realitate în care cele doisprezece păcate trăiesc printre oameni, ei sunt 12 îngeri căzuţi, fiecare având câte o afinitate pentru unul din păcate. Copiii îngerilor căzuţi, nephilim, sunt cei care îi trag pe oameni în păcat. Ei nu au de ales. Trebuie să „muncească” pentru taţii lor. Atunci când nu ai de ales există vreo şansă să fii iertat? Te poţi schimba? Kaidan Rowe şi prietenii lui sunt ceea ce ai numi ispite. Fiecare ştie cum să îi atargă pe ceilalţi în lumea în care trăiesc. Anna îl întâlneşte pe Kai şi atunci se loveşte de realitate. Anna începe să vadă ceea ce se ptrece în jur: îngeri păzitori împotriva demonilor, nephilim care „muncesc” şi mulţi care nu o fac doar din obligaţie. Născută din iubirea dintre un înger căzut şi un înger, Anna trebuie să aleagă între bine şi rău, amândouă fând parte din natura ei, una mai ispititoare ca cealaltă.
Primul volum din trilogie o urmăreşte pe Anna şi reacţiile sale în faţa întâlnirii cu adevărul despre viaţa ei. Romanul este scris din perspectiva ei, ceea ce cam limitează imaginea de ansamblu asupra lumii în care ea trăieşte. Din moment ce ea abia descoperă tot ce se întâmplă, cred că ar fi fost mai bine dacă ar fi fost din perspectiva lui sau chiar mai bine, dacă ar fi fost scris la persoana a treia. Totuşi faptul că nu am avut intervenţii din afară şi am aflat totul odată cu ea a mărit oarecum suspansul. Personal am reuşit să deduc unele lucruri.
Personajele sunt chiar simpatice. Nu prea mi-a plăcut de ea, e genul tipic de fată inocentă, lipsită de experienţă, credulă, care nu-şi poate ascunde sentimentele. Mie îmi plac mai mult personajele feminine puternice, dar în context nu s-ar fi potrivit deloc. Totuşi romanul nu e lipsit de modele feminine puternice, există o pereche de gemene din care cel puţin una din ele inspiră forţă de caracter. Kaidan, personajul masculin principal, e genul macho, băiatul care dă pe spate toate fetele şi care evident ajunge să îşi intersevcteze drumul cu Anna. Chimia dintre cei doi e foarte puternică şi nu e dragoste de la început, la el cel puţin mai e şi atracţia fizică, ea se manifestă destul de tare. Mai sunt câteva personaje tipice, din punctul meu de vedere lipsite de esenţă, dar un persoanj care mie îmi palce şi e chiar conturat frumos, e Blake, cel mai bun prieten al lui Kai. El e hai să spunem bufonul cărţii, tipul care te face mereu să zâmbeşti şi face tot felul de prostii.
Stilul autoarei e cel care te face să citeşti cartea repede şi să o înţelegi, să ajungi să îţi placă personajele. Wendy Higgins e genul de autoare care te face să vrei să citeşti şi continuarea. Ceea ce a făcut ea cu acest roman este destul de interesant, a păstrat oralitatea, dar nu s-a lăsat purtată de val şi a reuşit să o îmbine cu o naraţiune puternică. Sweet Evil e o carte care te prinde şi la final eşti plin de euforie, ţi se pare că e foarte bună, că e uau, dar dacă îţi acorzi ceva timp să îţi pui ordine între gânduri nu e chiar aşa cum ţi s-a părut anterior. Cu toate acestea mi-a plăcut, adică nu are multe lucruri speciale, dar o carte care reuşeşte să-mi ai gândul de la lumea din jur atunci când o citesc este o carte bună pentru mine, nu foarte bună, dar suficient de bună ca să o recomand şi altor persoane.
Sweet Evile e un roman pe care îl poţi citi într-o după amiază când vremea e ploiasă şi vrei să stai în casă cu o ceaşcă de ceai.

8/10

0 comentarii:

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes