marți, 4 februarie 2014

Aceeaşi poveste, altă perspectivă


În ultima perioadă observ că apar din ce în ce mai multe cărţi. Sunt publicate romane peste romane şi unele nici nu merită să fie numite aşa, dar nu asta e important acum. Pe lângă faptul că se publică foarte multe cărţi, uneori nu se ţine cont de ceea ce se publică. Înţeleg că o carte a avut un succes imens şi că multora le-a plăcut, dar nu înţeleg ce rost ar avea să publici aceeaşi poveste doar că spusă de altcineva.

Majoritatea romanelor de astăzi sunt scrise la persoana I şi este adevărat că  cititorii ar vrea să ştie şi ce cred celelalte personaje principale, dar tocmai acesta este farmecul când vine vorba de romanele de genul acesta, că nu ştii ce e în mintea celorlalţi.  Şi iată că aşa a apărut această "modă": să scrii acelaşi roman, aceeaşi poveste din două perspective, în general perspectiva lui şi a ei. Adică înţeleg că sunt mai multe perspective asupra poveştii, dar chiar nu văd rostul să scrii două cărţi care spune acelaşi lucru!
Pur şi simplu nu există un scop în a scrie o carte şi a copia în medie 90% din cartea ta anterioară. Şii unde e imaginaţia în toată treaba asta? Când scrii o carte o faci pentru că ai ceva total original şi eventual ăă nou? Dar nu am început să scriem o carte şiii dacă tot am avut aşa de mult succes de ce să nu o rescriem din perspectiva altcuiva şi să-i dăm un nou nume? Şi aşa se fac mulţi bani pentru că majoritatea persoanelor care au citit prima carte o să o cumpere şi pe a doua pentru că o să creadă că e super... 
Şi analizând această a doua carte, ce are ea? Păi pe lângă replicile şi situaţiile copiate din cartea anterioară, are câteva replici noi, sentimente diferite oarecum şi ceva explicaţii... Adică s-ar fi putut scrie doar câteva capitole cu părţile mai interesante unde da ar cam trebui să vezi şi o reacţie de la alte personaj, nu trebuie să scrii o nouă carte pentru asta.
Există şi excepţii în care a doua carte e mult mai bună decât prima pentru că personajul narator e mai interesant sau pur şi simplu e mai bine scrisă cartea, dar asta se întâmplă rar. 
Am citit şi eu cărţi de genul acesta, dar am fost dezamăgită în general de ele, nu de toate. Nu spun că ar trebui să se renunţe complet la ele, ci conceptul ar trebui îmbunătăţit. Dacă tot vrei să scrii şi din perspectiva altui personaj, de ce să nu faci o continuare sau să faci o mini-nuvelă? Oricum ar trebui găsită o soluţie.

Voi aţi citit astfel de cărţi? Dacă da ce părere aveţi: ar trebui sau nu să se facă ceva în privinţa lor? Şi care le vedeţi voi a fi mai bune: originalele sau cele rescrise?
Şi vă las mai jos câteva cărţi care sunt scrise din mai multe perspective şi din care au am citit măcar una - în general prima variantă. Acestea sunt doar câteva şi în general mi-au plăcut măcar puţin, dar sunt exemple şi de cărţi care au a doua variantă şi mi-a plăcut doar una din ele.

1 comentarii:

Bianca Ioana spunea...

Nu am citit nicio astfel de carte, dar, chiar şi-aşa, mi se pare o idee cam aiurea :-??. După cum ai spus şi tu, merită să se scrie o a doua carte dintr-o altă perspectivă dacă vine cu ceva inedit. E chiar absurd să citeşti acelaşi lucru doar cu mici modificări...

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes