luni, 24 martie 2014

Procrastination


Hei. So n-am mai scris un post de foarte, foarte multă vreme şi sincer nu am nicio scuză. Da, aş putea spune că am avut examene, simulări, teste, dar în realitate dacă aş fi avut starea necesară sau n-aş fi făcut în permanenţă lucruri fără rost aş fi avut foarte mult timp să mă ocup de blog. Oricum am revenit şi am zis să abordez un subiect actual.

Procratination sau amânarea inevitabilului cum ar fi varianta românească, este obiceiul de te ocupa de lucrurile mai puţin urgente, de a face lucruri mai plăcute sau care să-ţi umplă timpul liber degeaba şi ajungând cu să faci proiectele la data limită, în loc să faci ceea ce trebuie când trebuie.

Acesta este un obicei de-al meu de foarte foarte multă vreme, dar ceva ce fac mult mai des în ultima vreme. Obişnuiam să fiu mult mai organizată la început, să am zile în care să scriu, zile în care să învăţ şi să mă ocup de proiect şi tot aşa, dar acum toate sunt amestecate şi mă trezesc că amân un lucru -cum ar fi postatul pe blog pentru că-mi găsesc scuze precum: "e târziu." "o să scriu mâine că n-are nimic"- şi ajung ori să nu-l mai fac ori să-l fac prost.

Cu toate acestea, problema nu este că ajungi în situaţia asta odată sau de două ori pe an sau mai rar, problema este atunci când ajungi să faci asta zilnic. Astfel viaţa nu mai are tocmai o ordine şi ajungi să dai peste cap şi viaţa altor persoane nu doar a ta, deoarece trăim într-o comunitate şi vrem sau nu ajungem să ne influenţăm unii pe alţii.
Ajungem în punctul în care tragem de timp atât de tare încât nu mai contează ce se întâmplă, rămânem indiferenţi faţă de lucrurile ce ne înconjoară. Chiar râdeam zilele acestea cu nişte colegi şi avem o "zicală" pe care o tot repetam: "Cu BAC fără BAC, seminţele acelaşi gust are." Ajungem să credem că fie că facem sau nu un lucru, tot acolo ajungem. În realitate nu poate fi mai diferit. De ce? Fiecare acţiune pe care noi o întreprindem sau nu are consedinţe directe/indirecte asupra vieţii noastre. Probabil mulţi ştiţi exagerarea cu pixul, ce se întâmplă dacă îţi pierzi pixul. (Pentru cei care nu ştiţi la ce mă refer click aici.) Păi cam aşa e şi ciclul vieţii. Ceea ce faci astăzi poate să influenţeze cine vei fi peste 20-30 de ani.
Am ajuns să admir foarte mult acele persoane care reuşesc să se ţină de un plan, eu am încercat să fac mai multe, dar nu prea mi-au reuşit. Multe persoane mă văd ca fiind strictă şi că duc lucrurile mereu la capăt, dar în realitate trebuie să mucesc foarte mult ca să pot termina ce îmi propun pentru că există multe distracţii.

Voi vă găsiţi în situaţii în care pur şi simplu nu aveţi chef să faceţi ceva sau amânaţi până în ultimul moment?

3 comentarii:

Adelina spunea...

Mi se întâmplă să amân uneori, deși conștientizez că nu e tocmai ok.
Cred că la orice vârstă contează mult organizarea. Și echilibrul. Eu încă mi le caut.

bobiță spunea...

se întâmplă fără să vrem, e ca și cum noi oamenii am fost programați să facem asta. eu fac asta foarte des pentru că sunt o persoană foarte leneșă și știu că dacă amân, ajung să fac totul pe ultima sută de metri și atunci nu mi-ar ieși la fel de bine, dar sunt pur și simplu leneșă. da, sunt o persoană oribilă.

Dubhe spunea...

Am făcut asta lunile trecute; văd și eu acum cum se numește de fapt. :-?
Eu tot încerc să fiu organizată, dar nu pot să spun că nu aștept vacanța ca să stau degeaba tot timpul ăla.

Acum ți-am descoperit blogul! :) Foarte frumos!

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes